• Plante cu creștere rapida!

    retur

    ACER SACCHARINUM L.

    Arţar argintiu

    Клен серебристый

    Arbore originar din America de Nord. Atinge cca 40 m înălţime şi până la 150 cm în diametru. Coroana ovoidal – rotunjită. Scoarţa este netedă şi albicioasă, la vârste înaintate formează ritidom crăpăcios la baza trunchiului. Frunzele palmat-lobate cu 5 lobi ascuţiţi, colorate în verde deschis cu reversul argintiu-albicios, în toamnă se colorează în galben intens.

    Cerinţe biologice: Specie repede crescătoare. Lăstăreşte abundent. Poate fi vătămat de vânturile puternice.

    Cerinţe ecologice: Este iubitore de lumină. Rezistă la geruri, arşiţă şi mai puţin la secetă. Preferă soluri fertile şi reavăne. Rezistă la condiţiile de oraş.

    Înmulţire: Prin seminţe, marcotaj chinezesc.

    Utilizare: Se foloseşte ca arbore ornamental solitar şi în grupuri mici, şi în fâşiile de protecţie a drumurilor. 

    CATALPA BIGNONIOIDES Walt.

    Catalpă, Vanilie sălbatică

    Катальпа бигнониевидная

    Arbore de 7-15 m înălţime, originar din America de Nord. Prezintă o tulpină strâmbă, scundă şi coroană largă, rotunjită. Frunzele mari (10-20 cm), cu peţiol lung, de culoare verde –deschisă cu reversul pubescent. Florile (4-5 cm) de culoare albă cu pete purpurii sunt grupate în inflorescenţe de 15-20 cm, înfloreşte în iunie-iulie. Fructele – silicve de 15-25 cm ce se menţin pe arbore în timpul iernii astfel dându-i un caracter decorativ.

    Cerinţe biologice: Are creştere rapidă. Înfrunzirea e mai tardivă şi căderea frunzelor mai timpurie. Rezistă la atacul insectelor.

    Cerinţe ecologice: Este adaptată la condiţiile R. Moldova. Suportă mai greu arşiţa, în iernile geroase suferă creşterile anuale. Suportă condiţiile urbane. Temperament de lumină. Preferă soluri fertile şi revene.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Catalpa este o specie apreciată pentru frumuseţea frunzişului, florilor şi fructelor. Poate fi utilizată ca solitar, în grupuri şi ca arbore de aliniament.

    FRAXINUS EXCELSIOR L.

    Frasin comun

    Ясень обыкновенный

    Arbore autohton de până la 40 m înălţime, ce se extinde pe toată suprafaţa Europei. Prezintă înrădăcinare profundă. Tulpina creşte dreaptă, scoarţa – cenuşiu-verzuie cu ritidom mărunt crăpat. Coroana regulată, ovoidală şi rară. Frunzele compuse cu 9-15 foliole verzi închise, pe dos verde-palid. Florile mici, nesemnificative, fructele samare grupate în panicule.

    Cerinţe biologice: Creşte încet în primii 2 ani, apoi destul de rapid. Longevitatea până la 200 de ani.

             Cerinţe ecologice: Specie cu temperament de lumină, în tinereţe rezistă la umbrire. Rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii, dar au fost înregistrate cazuri de îngheţ a creşterilor anuale. Creşte bine pe soluri bogate în calciu şi revene, dar rezistă la uscăciunea solului şi a aerului. Creşte bine în condiţiile urbane.

    Înmulţire: Prin seminţe. Mai greu prin butăşire cu butaşi verzi din plante de 1-2 ani utilizându-se hormoni şi ceaţă artificială.

    Utilizare: Frasinul comun este o specie ce rezistă la arşiţă, fum, gaze şi praf. Poate fi utilizată ca solitar, în grupuri, masive şi ca arbore de aliniament. Această specie prezintă următoarele forme:

    Fraxinus excelsior ‘Pendula’ – arbore mic cu ramuri pendule

    Fraxinus excelsior ‘Globosa’ – prezintă creştere înceată, coroană compactă, globuloasă şi frunze mici.

    Fraxinus excelsior ‘Aurea Pendula’ – prezintă ramuri pendule şi frunze galben-aurii.

    Fraxinus excelsior ‘Lutea’ – prezintă lujeri galbeni, mai scurţi şi frunze mai mărunte.

    Fraxinus excelsior ‘Monophylla’ – prezintă frunze simple, adânc dinţate, verzi*închise.

    GLEDITSHIA TRIACANTHOS L.

    Glădiţă, Salcâm boieresc

    Гледичия трехколючковая
      Arbore de 20-25 m înălţime, originar din America de Nord. Prezintă înrădăcinare profundă; trunchi drept ± cilindric; scoarţa mult timp netedă, cenuşie, mai târziu cu ritidom solzos. Pe ramuri are spini lungi, rigizi, simpli sau ramificaţi. Se remarcă prin frunziş fin aerat, simplu sau dublu penat-compuse, cu foliole mici. Florile mici, parfumate, galbene dispuse in inflorescenţe pendule. Înfloreşte în luna iunie – iulie şi este o plantă meliferă. Fructele – păstăi de 30-40 cm lungime şi 2-3 cm lăţime, răsucite, brun-roşcate, rămân pe arbore pe timp de iarnă decorând crengile desfrunzite.

    Cerinţe biologice: Creşte rapid, lăstăreşte abundent, suportă tunderea.

    Cerinţe ecologice: Preferă climă caldă, sol bogat, afânat, este rezistent la secetă. Suportă soluri compacte şi uşor salinizate, praful şi fumul. Plantele tinere suportă bine tunderea.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Se utilizează la crearea perdelelor de protecţie şi în aliniamente. Formele sale sunt pe larg utilizate în spaţiile verzi, cele mai răspândite sunt:

    G.triacanthos ´Inermis´ — formă preţioasă datorită lipsei spinilor.

    G.triacanthos ´Elegantissima´ — formă fără spini, cu coroană compactă şi foliole înguste.

    G.triacanthos ´Pyramidalis´ — formă cu coroană piramidală.

    POPULUS  SIMONI CARR.

    Plop chinezesc

    Тополь cимони

    Arbore exotic originar din Asia Mijlocie, China de nord, Mongolia şi Coreea. Atinge înălţimi până la 20 m. Trunchiul este înalt, bine elagat, cu scoarţă cenuşiu-verzuie; coroana ovoidă. Frunzele oval-eliptice, lucioase cu reversul mai palid. Florile unisexuate grupate în amenţi.

    Cerinţe biologice: Plopul chinezesc se consideră una din speciile de plop cu cea mai rapidă creştere. Uşor se înrădăcinează.

    Cerinţe ecologice: Specie cu temperament de lumină. Rezistă la condiţiile climaterice şi edafice ale Moldovei. Creşte bine în condiţiile urbane. Vântul puternic şi zăpada abundentă îi provoacă rupturi

    Înmulţire: Prin seminţe. Prin butaşi lignificaţi.

    Utilizare: Se utilizează la amenajarea aleilor, în grupuri mici sau solitar. În cadrul localităţilor se preferă arborii masculi, care nu răspândesc puf. Plopul chinezec prezintă o formă de o calitate ornamentală excepţională P. simonii ´Fastigiata´- ce are creştere îngust piramidală şi frunze mai mici.

    POPULUS PIRAMIDALIS ROZIER.

    Plop piramidal

    Tополь пирамидальный

     
      Arbore cu înălţime de cca 30 m, cu coroană îngust-piramidală; ramurile îndreptate în sus şi lipite de tulpină. Scoarţa cenuşiu-negricioasă, cu ritidom adânc brăzdat longitudinal. Frunzele romboidale şi apar mai devreme ca la alte specii de plop.

    Cerinţe biologice: Specie creştere rapidă, dar nu este longevivă.

    Cerinţe ecologice: Specie cu temperament de lumină. Nu este pretenţios faţă de sol. Creşte bine în condiţiile urbane. Vântul puternic şi zăpada abundentă îi provoacă rupturi

    Înmulţire: Prin seminţe. Prin butaşi lignificaţi.

    Utilizare: Se utilizează la amenajarea aleilor, în grupuri mici sau solitar

    ROBINIA PSEUDOACACIA L.

    Salcâm alb

    Акация белая

     
    Arbore exotic, cu înălţimi ce pot depăşi 30 m. Înrădăcinarea în primii ani pivotantă, apoi cu puternice ramificaţii laterale. Scoarţa este brună sau cenuşie-verzuie, formează de timpuriu un ritidom gros, negricios, brăzdat longitudinal. Coroana rară şi transparentă. Frunzele sunt imparipenat-compuse, cu 7-21 foliole. Florile de culoare albă, apar în luna mai-iunie.

    Cerinţe biologice: Creşte rapid. Lăstăreşte şi drajonează puternic.

    Cerinţe ecologice: Vegetează bine în staţiuni cu sezon lung de vegetaţie. Are nevoie de soluri uşoare, afânate, revene profunde, neutre, bine aerisite, evitând calcarele, nisipurile sărate, solurile grele compacte, umede sau cu exces de săruri. Nu suportă inundaţiile, rădăcinile asfixiindu-se în apa stagnantă.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Se utilizează ca arbori de străzi şi de şosele, arbori de alei, ca exemplare izolate şi în grupuri mici, pot intra în componenţa masivelor. În amenajările de spaţii verzi extravilane, salcâmul, poate servi la consolidarea pantelor instabile din zonele de deal. Se prezintă ca specie meliferă. Formele decorative mai valoroase:

    Robinia pseudoacacia ‘Piramidalis’ – coroană piramidală sau columnară şi ramuri fără spini.

    Robinia pseudoacacia ‘Pendula’ – cu ramuri aplecate (pendule).

    Robinia pseudoacacia ‘Unifolia’ – cu frunze simple solitare, mari.

    Robinia pseudoacacia ‘Inermis’ – cu ramuri fără spini.

    Robinia pseudoacacia ‘Umbraculifera’ – cu coroana semisferică.

    Robinia pseudoacacia ‘Decaisneana’ – cu flori alb-roz.

    Robinia pseudoacacia ‘Tortuosa’ – 12-15m înălţime, ramuri tortuoase.

    Robinia pseudoacacia ‘Frisia’ – talie mică, frunze galbene-aurii.

    SALIX DAFNOIDES DÖLL. (Salix acutifolia Willd)

    Salcie roşie acutifolie

    Ива видовая красная

    Arbore de 10-12 m înălţime, răspândit în Europa de Nord, Siberia, Altai şi China. Are frunze înguste lanceolate până la liniar-acuminate. Ramurile subţiri, mlădioase, de culoare brun-roşcată.

    Cerinţe biologice: Are creştere rapidă. Nu este longevivă. Lăstăreşte bine.

    Cerinţe ecologice: Suportă arşiţa, necesită soluri revene.

    Înmulţire: Prin seminţe şi butaşi.

    Utilizare: Este apreciată ca specie ornamentală pentru lăstarii coloraţi, frunze mari şi înflorire timpurie. Se utilizează ca solitar şi în grupuri mici.

     

    SALIX CAPREA L.

    Salcie căprească

    Ива козья

    Arbore mic care des rămâne arbustiv cu talia de până la 10m înălţime. Tulpina este strâmbă. Coroană rară şi neregulată. Lujerii sunt bruni-roşcaţi sau verzui-gălbui. Frunzele — lat-eliptice până la oblonge, de 4-12 cm lungime. Florile – unisexuat monoice grupate în amenţi erecţi.

    Cerinţe biologice: Specie repede crescătoare cu înrădăcinare trasantă cu capacitate de a fixa terenul. Au longevitate mică. Lăstăresc bine.

    Cerinţe ecologice: Este nepretenţioasă faţă de condiţiile staţionale, mai ales faţă de climă, poate vegeta în climatele cele mai aspre, suportă soluri foarte variate de la uscate până la mlăştinoase, dar nu suportă inundaţiile puternice şi de lungă durată.

    Înmulţire: Prin seminţe şi butaşi.

    Utilizare: Specie folosită la ameliorarea terenurilor degradate şi pe malurile apelor. Prezintă interes ornamental, mai ales datorită mugurilor care se desfac primăvara devreme. Prezintă dezavantajul că invadează suprafeţele neregenerate. Pentru spaţiile verzi este utilizată des forma:

    Salix caprea ‘Pendula’ – formă masculă de talie mică, cu ramuri scurt arcuite, pletoase şi cu amenţi mari, galbeni.

     

    SALIX MATSUDANA KOIDZ:

    Salcie japoneză

    Ива извилистая

    Arbore mic de 8-12m înălţime. Lăstari erecţi galbeni-verzui. Frunze îngust lanceolate, pe faţa inferioară albăstrui-albicioase.

    Cerinţe biologice: Specie repede crescătoare cu înrădăcinare trasantă cu capacitate de a fixa terenul. Au longevitate mică. Lăstăresc bine.

    Cerinţe ecologice: Este sensibilă la ger, necesită un climat mai cald şi terenuri mai puţin umede.

    Înmulţire: Prin seminţe şi butaşi.

    Utilizare: Această specie este cultivată în colecţiile dendrologice. În spaţii verzi este pe larg utilizată forma horticolă:

    Salix matsudana ‘Tortuosa’ – Salcia creaţă, japoneză ce prezintă ramuri ondulate şi frunze răsucite.

     

    SALIX PURPUREA L.

    Răchită roşie

    Ива пурпурная кустовая

    Arbust până la 4 m, răspândit în Europa Centrală şi de Sud, Crimeea, Caucaz, Asia Mijlocie, Mongolia şi China. În Moldova se întâlneşte în valea râurilor şi malul apelor. Tulpinile subţiri. Lujerii —  subţiri, flexibili, roşii-purpurii, glabri, lucitori, cu partea internă a scoarţei galbenă, uneori stau pendenţi. Frunzele — pe lujerii lungi stau adesea opus sau aproape opus, au lamina obovat-lanceolată până la liniar-lanceolată, sunt glabre, după uscare frunzele se înnegresc. Amenţii sunt mici şi negricioşi.

    Cerinţe biologice: Specie repede crescătoare. Are longevitate mică. Lăstăreşte bine.

    Cerinţe ecologice: Este nepretenţioasă faţă de condiţiile staţionale, vegetând de la câmpie până la munte, în lungul cursurilor de apă şi torenţilor, pe prundişuri. Formează tufărişuri întinse.

    Înmulţire: Prin seminţe şi butaşi.

    Utilizare: Este apreciată şi ca arbust ornamental. În spaţii verzi este pe larg utilizată forma horticolă:

    Salix purpurea ‘Pendula’ – cu ramurile pendente.

     

    QUERCUS RUBRA L. (Q. borealis Michx.)

    Stejar roşu (american)

    Дуб красный

    Arbore exotic, originar din America de Nord, de mărimea I, putând depăşi 25-30 m înălţime. Înrădăcinarea — pivotantă în tinereţe, apoi pivotant-trasantă. Trunchiul — crescut în masiv, este drept, cilindric. Scoarţa — se menţine multă vreme netedă, formând ritidom la vârste mai înaintate, peste 50 de ani. Coroan -: larga şi deasă. Lujerii — bruni-roşcaţi, glabri. Frunzele sunt eliptice, mari, cu 4-5 perechi de lobi lobulaţi, pe partea superioară de culoare verde-închis, iar pe cea inferioară mai deschis, cu perişori ruginii de-a lungul nervurilor. Toamna se înroşesc, căpătând aspect decorativ, de unde îi vine şi numele de stejar roşu. Fructele —  de formă paraboloidă sau lat-ovoide, lungi de circa 2 cm, aşezate într-o cupă puţin adâncă de formă conică.

    Cerinţe biologice: Specie longevivă. Maturaţia fructelor are loc în al 2-lea an. Creştere mai accelerată comparativ cu alte specii de stejari.

    Cerinţe ecologice: Specie rezistentă la geruri puternice. Plantă de lumină, putând suporta umbrirea laterală. Creşte pe soluri grele, sărace, dar necesită mai multă umiditate, fără apa stagnantă. Suportă atmosfera poluată din centrele industriale. Cele mai frumoase creşteri le realizează pe solurile aluviale, afânate .şi bine drenate. În ariile mari asfaltate poate suferi de pârlirea scoarţei.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Arbore maiestuos şi puternic ale cărui frunze toamna devin roşii-purpurii şi se menţin o perioadă în coroana după uscare. În cadrul spaţiilor verzi se utilizează la crearea plantaţiilor masive, grupuri şi ca exemplare izolate. Se recomanda ca specie de aliniament.

       

    MALUS FLORIBUNDA SIEB.

    Măr floribund

    Яблоня обильноцветущая

    Arbore de 6-10m înălţime, originar din Japonia. Coroana – largă, globuloasă. Lujeri – subţiri, brun-roşcaţi. Frunze – ovate, pubescente pe ambele feţe. Florile – de 2-3cm, în stadiu de boboc de culoare roşie-întunecat, mai târziu roz, în zonele umbrite-albe, înfloreşte in luna mai. Fructul – globuloase, de 6-8cm, verzi-gălbui.

    Cerinţe biologice: Specie cu longevitate până la 100 ani. Prezintă ritm mediu de creştere. Lăstăreşte şi drajonează.

    Cerinţe ecologice: Specie adaptabilă la frig. Înfloreşte mai abundent la lumină, însă tolerează semiumbra. Are nevoie de soluri uşoare, revene, mai puţin calcaroase.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Recomandat pentru cultivarea în grupe rare, alei înguste, însă cel mai bine solitar în prim plan.

     

    MALUS x PURPUREA (BARBIER) REHD

    Măr purpuriu

    ЯБЛОНЯ  ПУРПУРНАЯ

    Arbore cu talia de 5-7m înălţime, de origine hibridă. Coroana – puternic granisită, în formă de cupolă. Lujeri – foarte lungi, roşii-negricioşi. Frunze – ovate, la început purpurii, mai târziu verzi cu nuanţă roşietică. Florile – de 2-3cm, grupate câte 4-5 în inflorescenţă, roşii-carmin. Fructul – de mărimea unei cireşe, roşu-purpuriu.

    Cerinţe biologice: Specie cu creştere rapidă. Lăstăreşte şi drajonează.

    Cerinţe ecologice: Heliofilă, rezistă la ger, secetă şi condiţiile urbane. Preferă soluri bogate şi cu umiditate suficientă.

    Înmulţire: Prin altoire.

    Utilizare: Folosit la formarea grupelor de contrast, având pe tot parcursul anului frunzişul purpuriu. E folosit şi solitar în prim-plan pe fundalul răşinoaselor. Posedă mai multe forme, cea mai răspândită fiind:

    Malus purpurea ‘Plena’ – arbore mic cu ramuri pendule.

     

    MORUS ALBA

    Dud alb

    ШЕЛКОВИЦА БЕЛАЯ

    Specie subspontană, care atinge 15 m înălţime şi grosimi ce pot depăşi 1 m. Scoarţa — cu ritidom timpuriu, cenuşiu-brun, în fâşii longitudinale. Coroana — largă. Lujerii — zvelţi, uşor geniculaţi, glabri. Frunzele — întregi sau neregulat-lobate, pe margini grosolan serate, lucioase. Fructele – albe.

    Cerinţe biologice: Specie cu creştere rapidă.

    Cerinţe ecologice: Iubitoare de lumină. Rezistă la secetă, creşte şi pe soluri sărace, slab salinizate.

    Înmulţire: Prin seminţe şi altoire.

    Utilizare: În spaţiile verzi este reprezentat prin  formele:

    Morus alba ‘Umbelifera’ – arbore mic, cu coroană deasă şi umbelată.

    Morus alba ‘Pedula’ – cea mai răspândită formă cu lujeri subţiri şi ramuri pendule.

    Morus alba ‘Piramidalis’ – arbore înalt cu coroană îngust-piramidală, necesită curăţirea permanentă a ramurilor interioară, care se usucă.

     

    PRUNUS DIVARICATA LDB. (P. CERASIFERA)

    Corcoduş

    АЛЫЧА

    Arbore de 4-10m înălţime, răspândit în Caucaz, Asia Centrală şi Asia Mică. Înrădăcinare – profundă, cu multe ramificaţii laterale. Tulpina – scundă, neregulată. Scoarţa – brun-cenuşie, netedă. Lujeri – erecţi sau aplecaţi în jos. Frunzele – eliptice, de 3-7cm lungime, pe faţă verzi închis, pe verso palide şi puţin pubescente. Florile – solitare, de 2-3cm în diametru, de culoare albă. Fructele – globuloase, de 2-3cm, roşii sau galbene.

    Cerinţe biologice: Specie cu creştere rapidă.

    Cerinţe ecologice: Iubitoare de lumină, dar creşte şi la semiumbră. Rezistă la secetă, creşte şi pe soluri sărace.

    Înmulţire: Prin seminţe şi altoire.

    Utilizare: În spaţiile verzi este reprezentat prin  forma:

    Prunus divaricata ‘Atropurpurea’ (Corcoduş roşu) – prezintă frunze de până la 15 cm lungime, purpurii-roşietice, florile roz, înfloreşte în luna mai.

     

    retur

  • Plante floricole anuale

    retur

     Ageratum huostonianum Sims. (A.mexicanum)

    Pufuleţ

    Агератум, Долгоцветка

     

    Origine. America Centrală şi de Sud (regiunile tropicale din Mexic şi Peru). în Europa a fost introdus în anul 1832.

    Specie perenă cultivată ca anuală. Planta, înaltă de 20-50 cm, ramifică bogat şi creşte în formă de tufă compactă. Frunzele, relativ mici, sunt peţiolate şi cu dispoziţie alternă sau opusă. Cele bazale au forma oval-cordiformă, iar cele din partea superioară a lăstarilor sunt romboidale. Marginea laminei foliare este crenată sau dinţată. Atât frunzele, cât şi lăstarii prezintă peri mici. Florile mici, tubuloase, sunt grupate în calatidii, care la rândul lor alcătuiesc corimbe foarte dense. înfloreşte din iunie până toamna târziu

    Cerinţe biologice: Ageratum este plantă capabilă să înflorească tot anul dacă dispune de lumină şi căldură. Lăstăreşte şi înfloreşte abundent toată vara şi toamna. Leagă bine seminţe şi înrădăcinează uşor la butăşire.

    Cerinţe ecologice: Pretinde locuri luminoase, expuse soarelui. Rezistă bine la secetă şi nu suportă brumele şi gerul. Este o plantă puţin pretenţioasă faţă de sol. Apa multă şi excesul de azot determină creşteri vegetative masive în defavoarea înfloririi.

    Înmulţire: Plantele se obţin din seminţe şi din butaşi de vârfuri de lăstari. Semănatul se face primăvara devreme (februarie-martie) în sere sau răsadniţe. Răsărirea se produce după circa două săptămâni la 18-20°C. Când răsadurile au 1-2 frunze, se execută repicarea în lădiţe sau în răsadniţe, după care urmează plantarea lor în ghivece de 6-8 cm.

    Utilizare: Se foloseşte cu preponderenţă la realizarea covoarelor şi bordurilor din cadrul rondurilor şi platbandelor. Florile tăiate, folosite din ce în ce mai mult în ultimii ani, rezistă bine în apă.

    Cultivaruri: ‘Blauer Kugeî (flori albastre); ‘Blauer Teppic (flori albastre); ‘Blue Danube — 15 cm, flojji albastre; ‘Blue Lagoori — 20 cm, flori albastre; ‘Blue Hori­zon’ — 75 cm, pentru flori tăiate, tetraploid; ‘Blue Mink — 30 cm; ‘Fairy Pink’ (flori roz); ‘Schneekônigiri (flori albe).

    Antirrhinum majus L

    Gura leului

    Львинный зев

     

    Origine: Sudul şi vestul Europei, nordul Africii (regiunile cu climat subtropi­cal şi temperat maritim), America de Nord.

    Specie cu comportament de plantă anuală. Planta este glabra, foarte ramificată la bază cu aspect arbustiv. Frunzele oblong-lanceolate, verzi sau roşietice, sunt peţiolate dispuse opus la baza lăstarului şi sesile cu dispoziţie alternă cele de la partea superioară. Florile bilabiate, scurt pedicelate, sunt grupate în raceme terminale compacte sau laxe. Fructul este o capsulă deschisă în trei orificii.

    Cerinţe biologice: Indiferent de modul de cultură, înfloreşte abundent pe tot parcursul verii până toamna târziu. Fructifică foarte bine, înmulţirea prin seminţe folosindu-se aproape în exclusivitate.

    Cerinţe ecologice:Este plantă puţin pretenţioasă faţă de căldură. Nevoia de căldură este ceva mai mare (16-20°C) numai la producerea răsadurilor. în rest sunt suficiente 8-10°C noaptea şi 12-14°C ziua. Îi place soarele care amplifică strălucirea florilor. în raport cu durata de iluminare este o plantă foarte flexibilă. Terenul trebuie să fie bogat în humus, cu o bună capacitate de reţinere a apei şi totodată de drenare. Nu suportă solurile prea umede.

    Înmulţire: Gura leului se cultivă atât prin producere de răsaduri, cât şi prin semănare direct în grădină.

    Utilizare:Gura leului este mult folosită la amenajarea rondurilor, platbandelor, petelor. Soiurile pitice sunt convenabile şi ca plante de bordură sau în jardiniere. Soiurile înalte se comercializează foarte bine ca flori tăiate. Recoltarea tulpinilor florale se face când jumătate din florile inflorescenţei sunt deschise.

        Cultivaruri :‘Floral Showers Mixed’, ‘Bell Mixed’, ‘Tahiti Mi-xed’, ‘Floral Carpet Mixed’, ‘Kim Orange Bicolour’, ‘Peaches & Cream’, ‘Purple & WhiteBells’. 

    Calendula officinalis L.

    Gălbenele

    Ноготки, Календула

      

    Origine:Europa de Sud şi Africa de Sud.

    Calendulaare talia mică (20-40 cm înălţime). Este pubescentă-glandulară, cu lăstari şi frunze groase, ce emană un miros caracteristic. Frunzele oblong-lanceolate, sesile, cu marginile ciliate au dispoziţie alternă. Florile, tipice compozitelor, sunt aşezate în capitule terminale. Culorile obişnuite sunt galben şi portocaliu în tonuri foarte intense, cu deosebire primăvara şi toamna, când căldura este moderată, iar umiditatea mai ridicată.

    Cerinţe biologice: Calendula este o plantă rustică, foarte puţin pretenţioasă. Creşte şi înfloreşte bine la temperaturi mai scăzute, specifice primăverii şi toamnei.

    Cerinţe ecologice: Necesită locuri luminoase şi bine aerisite. Se poate cultiva pe orice tip de sol, cu un pH ridicat (7-7,5). Suportă salinitatea destul de bine.

    Înmulţirea: Semănatul se face direct în teren,primăvara devreme, la distanţele de 20-30 cm, punându-se câte 2-3 seminţe la un loc.

    Utilizare: Este o cultură pentru decorul grădinii, o plantă medicinală, în plus, florile tăiate se folosesc în buchete.

    Callistephus chinensis Nees.

    Ruji de toamnă, Ochiul boului

    Калистефус Китайский, Астра однолетняя

    Origine:China.

    Planta are forma de tufă largă sau uşor piramidală, cu înălţimea de la 20 la 80 cm, în funcţie de sol. Soiurile înalte se cultivă, în special, pentru florile tăiate. Frunzele sunt romboidale, spatulate sau lanceolate, cu marginea adânc şi neregulat dinţată. Florile, grupate în capitule simple sau duble (bătute), sunt divers colorate în nuanţe de alb, galben, roz, roşu, mov, albastru. Ochiul boului are o perioadă scurtă de înflorire (3-4 săptămâni). După recoltarea florilor, planta nu mai formează lăstari noi. Dacă se doreşte o eşalonare a înfloririi, se fac mai multe semănături sau plantări succesive, la interval de două săptămâni, pe tot parcursul sezonului.

    Cerinţe biologice : Respectarea rotaţiei culturii este aproape obligatorie, revenirea pe acelaşi teren fiind posibilă numai după 2-3 ani.

    Cerinţe ecologice:Preferă solul neutru spre bazic şi bine îngrăşat din toamnă cu bălegar semi descompus. Înfloreşte bine în locurile însorite, dar tolerează şi umbra slabă. Nu rezistă la brume şi secetă prelungită. În general, necesită multă apă, cu deosebire în perioada de înflorire.

    Înmulţire: Prin seminţe. Semănarea se poate face direct în teren sau în sere şi răsadniţe pentru producerea răsadului.

    Utilizare: Soiurile pitice sunt apreciate pentru cultura în recipiente. Florile tăiate au o durată mare de păstrare în apă şi prezintă o gamă bogată de culori.

    Celosia argentea L. var. cristata

    Creasta cocoşului

    Целозия

      

     Origine: Asia Tropicală.

    Această cultură prezintă tulpini mult lăţite în partea superioară şi terminate cu inflorescenţe uriaşe sub formă de creastă. Frunzele plantei, indiferent de varietate, sunt oval-alungite, ascuţite la vârf, lucioase, de culoare verde-purpuriu. Sepalele colorate constituie partea decorativă.

    Cerinţe biologice: Înfloreşte abundent toată vara. Tijele florale persistă mult după recoltare şi sunt decorative în stare uscată

    Cerinţe ecologice:Apreciază solurile nisipoase şi bine drenate, bogate în materie organică, dar la fel de bine îi prieşte solul sărac şi uscat. Îi place să se bucure din plin de căldura şi lumina soarelui. Are, în general, cerinţe moderate faţă de apă, însă vara, pe vreme uscată, se udă abundent.

    Înmulţire: Datorită cerinţei mari faţă de căldură, celosia se cultivă cu deosebire prin răsad. Semănatul se face în seră sau răsadniţă caldă, în februarie-martie.

    Utilizare: Se foloseşte în pete, ronduri, platbande, grupuri, etc.

    Cultivaruri: . ´Express´ (roşu-carmin), ´President Thiers´ (roşu-închis).

    Tagetes patula L.

    Crăiţe

    Бархатцы

     

    Origine: America (din Mexic până în Argentina).

    Se caracterizează printr-o tufă mai mică, frecvent 20-40 cm înălţime, dar şi câteva soiuri înalte de 60-80 cm (Jolly Jester’, ‘Ground Control’). Tulpina este viguroasă şi bine ramificată de la bază. Frunzele sunt penat — sectate cu lobii înguşti, liniari. Inflorescenţele pot fi simple sau involte, unicolore sau bicolore.

    Cerinţe biologice: Specie anuală cu înflorire bogată toată vara şi toamna.

    Cerinţe ecologice:Crăiţele sunt plante rustice, puţin pretenţioase la factorii de mediu şi îngrijiri. Ele cresc în cele mai diferite soluri, cu condiţia să se dreneze uşor. Adoră soarele şi suportă perioade scurte de secetă.

    Înmulţire: Plantele se obţin din seminţe atât prin producere de răsaduri cât şi prin semănare direct la locul definitiv.

    Utilizare: Crăiţele se folosesc, în principal, la amenajarea platbandelor, rondurilor, petelor florale. Cele pitice sunt foarte bune ca plante de bordură şi pentru jardiniere. Soiurile cu tijele lungi şi florile mari sunt excelente pentru flori tăiate care durează mult în apă.

    Cultivaruri: ´Tnstanf´- 15 cm, florile simple, serie de 7 culori; ‘Boy´- 20 cm, florile duble, 6 culori; ´Goldie´- 30 cm, florile duble, 4 culori etc.

     

    Salvia splendens L.

    Salvie, jaleş Шалфей,

    Сальвия блестящая

      

    Origine: Europa Meridională şi Centrală, Asia, America.

    Specie vivace cultivată ca anuală. Are talia mică sau mijlocie (20-50 cm) şi ramifică bogat de la bază. Frunzele ovate cu vârful ascuţit şi marginea crenată sau serată sunt de culoare verde închis. Florile labiate, grupate în spice terminale, au corola de scurtă durată. în schimb caliciul în formă de cupă divizată în trei dinţi în partea superioară şi frumos colorat rămâne mult timp decorativ după căderea corolei. Culoarea dominantă este roşie. înfloreşte abundent vara si toamna.

    Cerinţe biologice: Specie vivace care fie se cultivă ca anuale dacă înfloreşte bogat din primul an, fie pe perioada de iarnă plantele trebuie protejate. În general, plantele au un ritm moderat de creştere şi potenţial mare de înflorire. Durata înfloririi precum şi durata florilor (bracteelor) pe plantă sunt calităţi biologice principale ale salviei.

    Cerinţe ecologice: Salvia se simte bine pe solurile obişnuite, mai mult argilo-nisipoase, bine dre­nate, care se încălzesc uşor şi se menţin revene. Răspunde favorabil bogăţiei în hrană dar fără exces de azot care acţionează în favoarea creşterii şi în dauna înfloririi. Planta are nevoie de mult soare pentru a arăta toată splendoarea florilor. De asemenea consumă multă apă. Deşi se înscrie printre ultimele plante floricole care rămân înflorite până toamna târziu: salvia se teme de brume cărora nu le rezistă.

    Înmulţire: Salvia se produce din seminţe. Semănatul se face primăvara devreme (februarie-martie) în seră sau răsadniţă caldă.

    Utilizare: S.splendens este foarte cunoscută în decorul rondurilor şi platbandelor. Este foarte atractive când e expuse în grup masiv, pată, individual

    Cultivaruri: ‘Blaze of Fire’ — 30 cm, timpuriu, compact, florile roşii-aprins, ‘Bra-sier — 25 cm, timpuriu, florile colorate roşu-viu; ‘Phoenix Mixed — 30 cm, compact, şase culori; ‘Red Arrows — 25 cm, florile roşii; ‘Splendissimd — 20-25 cm, florile roşii-aprins.  

     

     Petunia x hybrid Hort(P. axillaris Lam., P. violacea Lindl)

    Petunia

    Петуния

     

    Origine: Regiunile tropicale ale Americii de Sud (Argentina şi Brazilia).

    Este specia horticolă care cu numeroasele sale cultivaruri (varietăţi, soiuri, hibrizi) ocupă primul loc în ierarhia florilor folosite în decorul spaţiilor verzi pe perioada de vară. însuşirile care au ridicat-o pe această treaptă sunt: bogăţia şi strălucirea culorilor, durata lungă de înflorire, diversitatea formei şi mărimii florilor, modul de creştere a lăstarilor.

    Planta ramifică bogat. Lăstarii, lungi de la 20 cm până la 40-60 cm, pot avea poziţie erectă târâtoare ori pendentă. Frunzele peţiolate sau sesile, cu limbul de formă ovală, sunt dispuse opus sau altern. Atât lăstarii cât şi frunzele prezintă peri aspri şi sunt glutinoase (secretă un lichid lipicios). Florile cu corola cu deschiderea largă, asemănătoare unei pâlnii, cu marginea dreaptă, ondulată sau fimbriată, sunt dispuse solitar în axilele frunzelor. Ele sunt discret şi plăcut parfumate, simple sau bătute. înfloreşte abundent toată vara şi toamna.

    Cerinţe biologice: Petunia este plantă cu potenţial mare de creştere şi înflorire, care oferă frumuseţea sa necontenit pe perioadă foarte lungă, atâta vreme cât dispune de condiţiile de vreme pe care le cere.

    Cerinţe ecologice: În primul rând planta are nevoie de multă căldură. Înfloreşte susţinut în locurile însorite şi pe terenurile mai nisipoase, bine drenate şi fertile. Rezistă bine la secetă. Nu-i place umezeala excesivă, ca şi ploile torenţiale ori cele de lungă durată.

    Înmulţire: Se înmulţeşte uşor prin seminţe. Se cultivă prin producere de răsaduri şi prin semănat direct la locul de cultură.

    Utilizare: Posibilităţile de utilizare ale petuniei ca plantă decorativă sunt multiple. Ea este în primul rând o floare de grădină folosită mult la amenajarea rondurilor, platbandelor, petelor florale. După aceea, petunia este plantă excelentă pentru înfrumuseţarea spaţiilor aferente clădirilor: terase, scări, balcoane, ferestre. Pusă în vase suspendate, jardiniere, ghivece, este inegalabilă.

    Cultivaruri: numărul cultivarurilor la petunia este foarte mare. Ele sunt în majoritate hibrizi FI şi aparţin următoarelor varietăţi mai importante:

    -     Floribunda — plantă tufoasă, extrem de florifera pe tot sezonul înfloririi, florile sunt mici, iar amplasarea în masiv este ideală; -     Grandiflora — părţile vegetative ale plantei (lăstari şi frunze) sunt viguroase, florile foarte mari, peste 10 cm în diametru, dar mai puţine la număr, marginea petalelor fiind ondulată; -     Hedgiflora — este o varietate nouă americană cu lăstari târâtori sau pendenţi până la 80-120 cm lungime, foarte viguroşi, acoperiţi permanent de numeroase flori mici cu diametrul de circa 5 cm, planta este ideală pentru vase suspendate şi covoare; -      Milliflora — vegetaţie compactă, talie mică, florile mici (3-4 cm diametru) extrem de numeroase; -      Multiflora — vegetaţie compactă cu florile de mărime medie, înflorire uniformă şi de lungă durată, rezistenţă bună la ploaie; -      Nana — plantă mică până la 25-30 cm înălţime, foarte floriferă, cu florile mici; -      Nana compacta — tufă compactă cu florile mici şi înflorirea permanentă pe tot sezonul; -      Pendula — tulpini şi lăstari lungi (75-85 cm) cu poziţie pendentă, acoperiţi de flori numeroase de mărime mijlocie, excelentă pentru balcoane şi vase suspendate; -      Superbissima — plantă cu lăstari şi frunze cărnoase, florile mari, simple sau bătute, cu marginea ondulată sau franjurată şi nervaţiunea corolei bine marcată de culoarea mai închisă.

    Eschscholzia californica Cham.

    Mac Californian

    Эшшольция калифорнийская

     

    Origine: America de Nord.

    Specie anuală care însă poate avea comportamentul de bienală (se seamănă toamna). Planta prezintă o rădăcină pivotantă, puternică, de culoare portocalie (la fel şi sucul celular). Aerian formează o tufă laxă din lăstari mai întâi uşor repenţi, iar apoi verticali la înălţimea de 30-40 cm. Frunzele dispuse altern sunt peţiolate, multipenat-sectate cu foliole filiforme de culoare verde-albăstrui. Florile în formă de cupă alcătuită din patru petale cu textură mătăsoasă au culoarea galben, oranj, roşie, roz, crem, albă. înfloreşte din mai-iunie până toamna.

    Cerinţe biologice: Eşolţia este o plantă anuală foarte rustică ce îşi poate schimba comportamentul în floare bienală sau perenă, în funcţie de condiţiile de mediu de care dispune. Are un ritm rapid de creştere, înflorire şi fructificare. Creşterea şi înflorirea stagnează uşor la mijlocul verii din cauza căldurii excesive. Se autoînsămânţează. Fructul diseminează.

    Cerinţe ecologice: Îi place soarele, dar tolerează şi o umbră uşoară. Necesită soluri mai sărace, uşor alcaline, care să se dreneze foarte bine.

    Înmulţire: Eşolţia face parte dintre florile care trebuie semănate direct în grădină la locul definitiv. Datorită sistemului radicular profund, plantele nu suportă translocarea. Sezonul optim de semănare este primăvara devreme.

    Utilizare: Este floare specifică rocăriilor, teraselor, zidurilor înflorite. întotdeauna îşi găseşte locul în fantele acestor construcţii, ale dalajelor, acolo unde să dispună de o bună drenare. De asemenea, este foarte decorativă în pete, ronduri, platbande şi ca floare tăiată în buchetele efemere ale verii.

    Cultivaruri: ‘Flacăra primăverii ‘ — soi românesc cu florile roşii-oranj; ‘Dalii’ — tufă compactă, florile roşii-oranj; ‘ Ballerina ‘ — petale plisate, florile duble pe nuanţe de roşu, roz, galben, oranj; ‘Carmin King’ — florile de la roz-carmin la albe-crem; ‘Ivory Castle’ — florile albe imaculat.

     

    Gazania rigens Gaertn.

    Gazanie

    Гацания, Газания

    Origine. Africa de Sud (Capul Bunei Speranţe).

    Planta este scundă (15-20 cm înălţime) sub formă de tufă de frunze şi flori. Frunzele, sesile, oblong-alungite, de culoare verde închis pe partea superioară şi alb-argintiu pe partea inferioară datorită unei pubescente dense şi moi, formează o tufă bogată. Florile mari, asemănătoare margaretelor, sunt susţinute de pedunculi lungi lipsiţi de frunze. Ligulele colorate galben, oranj, crem, roz, roşu, sunt marcate la bază de pete distincte albe, purpurii ori maronii. înfloreşte din iunie până în octombrie.

    Cerinţe biologice: Înfloreşte abundent vara şi dispare la sosirea frigului. Planta, perenă la locul de origine, poate fi transferată în ghivece şi ţinută iarna în condiţii de cameră, ea fiind foarte decorativă dacă dispune de lumină multă. Fructifică bine. Seminţele au vitalitate redusă (1-2 ani).

    Cerinţe ecologice: Gazania are nevoie de mult soare şi de un sol uşor, nisipos, dar suficient de bogat în humus. Florile se deschid numai pe vreme însorită.

    Înmulţire: Se produce uşor din seminţe. Semănatul se face primăvara (martie) în seră, răsadniţă, solarii. Răsadurile se repică şi apoi sunt plantate în ghivece mici (6-8 cm) în care se menţin până la plantarea afară, posibilă către sfârşitul lunii aprilie şi luna mai.

    Utilizare: Este o plantă excelentă pentru ronduri, platbande, pete, în amplasamentele foarte însorite. De asemenea, este una dintre cele mai frumoase plante pentru terase, ferestre, balcoane, cu expoziţie sudică unde să beneficieze de mult soare. Florile tăiate au o bună durată în apă.

    Cultivaruri: ‘Chansonette — flori mari divers colorate; ‘Daybreak’- culori variate, ‘Harlequin´ ´Hybrids´ — plantă înaltă (35-37 cm), flori strălucitoare divers colorate cu striuri; ‘Sundans´ — 25-35cm înălţime, florifer; ‘Sunshine´ — flori roşii, albe, galbene; ‘Talent’ — 20 cm înălţime, foliaj argintiu, amestec de culori.

     

    Linum grandiflorum Desf.

    In decorative

    Лен крупноцветковый

      

    Origine: Europa, Asia, Africa de Nord.

    Specie anuală înaltă de 30-40 cm. Tulpina ramifică bogat de la bază, formând o tufă densă de lăstari subţiri cu ţinută dreaptă. Frunzele îngust — lanceolate, dispuse altern, au culoarea verde-albăstruie. Florile roşii, cu pată arămie în centru, au formă de cupă larg deschisă. Ele sunt grupate în corimbe. înflorirea se succede din mai până în octombrie, în funcţie de data semănatului.

    Cerinţe biologice: Majoritatea speciilor înfloresc abundent în prima parte a verii.

    Cerinţe ecologice: Se dezvoltă bine în solurile uşoare, nisipoase, calcaroase. înfloreşte aproape la fel de bine atât în locurile însorite cât şi în cele uşor umbrite.

    Înmulţire: Plantele se produc din seminţe. Se seamănă în aprilie-mai, fie direct în grădina, fie în ghivece.

    Utilizare: Inul atrage atenţia atât ca plantă solitară, cât şi în masiv. De asemenea, îşi găseşte locul în rocării, borduri mixte, pe terase şi balcoane ca plantă în ghiveci.

    Cultivaruri: ‘Bright Eyes’- florile albe cu centrul roşu; ‘Rubrum’- florile roşii. L.flavum. Specie perenă înaltă de 30-50 cm, tufoasă, cu frunzele ovale, înguste, verzi şi florile galbene grupate în corimbe terminale. înfloreşte vara.

     

    Lobelia erinus L.

    Lobelie

    Лобе́лия

    Origine: Africa de Sud şi America.

    Este specia cea mai cultivată. Planta, de talie foarte mică (10-15 cm), formează o tufă bogată în lăstari subţiri. Frunzele obovate ori lanceolate, colorate verde deschis, lucioase, au marginea cu o dinţatură foarte frumoasă. Dispoziţia lor este alternă. Florile mici, axilare, susţinute de pedunculi ce depăşesc nivelul frunzişului, sunt bilabiate, asemănătoare unor fluturi. Ele sunt asociate în raceme laxe. înfloreşte din iunie până în octombrie.

    Cerinţe biologice: Toate speciile au creştere lentă şi înfloresc abundent din primul an de cultură. Deşi sunt plante perene ele se cultivă ca anuale deoarece nu suportă temperaturile sub 4-5°C.

    Cerinţe ecologice: Le place soarele, dar tolerează şi o uşoară umbră. Solul trebuie să fie uşor, bine drenat, permanent reavăn. Nu suportă umezeală stagnantă.

    Înmulţire: Se cultivă prin răsad. Seminţele, foarte mici, lucioase, se seamănă în seră caldă sau în răsadniţă spre sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie.

    Utilizare: Datorită înălţimii reduse, a compactităţii tufei şi a abundenţei florilor se foloseşte mult la realizarea covoarelor florale şi a bordurilor platbandelor. Cultivarurile cu lăstari lungi şi pendenţi sunt căutate pentru coşuri şi ghivece suspendate.

    Cultivaruri: ‘Cristal Palace’ — lăstarii şi frunzele sunt roşietice, florile albastre cu baza corolei galbenă; ‘Rosamunde’ — florile roz; ‘SchneebalT — florile albe.

    Ricinus communis L.

    Ricin

    Клещевина обыкновенная

      

    Origine: Africa Tropicală, India Orientală.

    Este specia reprezentativă a genului din punctul de vedere al calităţilor ornamentale. Deşi este specie perenă, ea se cultivă ca anuală în condiţiile unui climat temperat cu ierni reci, cum este şi cazul României. Planta are aspect de arbore. înălţimea ei este de 1,5-2 m, iar lărgimea de 0,90 m. Ramifică în treimea superioară formând o coroană amplă. Frunzele mari cu peţioli lungi şi lamina peltată, palmat lobată, cu dinţătură neregulată, sunt dispuse altern. Florile mici, verzi şi roşii, insignifiante dar numeroase formează panicule dense. Fructul este o capsulă spinoasă care poartă o sămânţă cât un bob de fasole şi oarecum de aceeaşi formă.

    Cerinţe biologice: Ricinul este plantă cu creştere rapidă.

    Cerinţe ecologice: Are nevoie de soare, sol fertil şi bine drenat, pentru o bună creştere şi colorare a frunzelor.

    Înmulţire:Plantele se produc în exclusivitate din seminţe. Semănatul se poate face în aprilie, în seră ori răsadniţă. De asemenea, semănatul direct în cuiburi la locul de cultură, este posibil către sfârşitul lunii aprilie-mai când temperatura nu mai scade sub 8-10°C. Aceasta este modalitatea cea mai rapidă şi economică.

    Utilizare: Frunzişul constituie partea decorativă principală. Acestuia i se alătură inflorescenţele mai întâi cu flori şi mai târziu cu fructe. Amplasarea cea mai frecventă este în grup restrâns ori solitar. Este bine de reţinut că seminţele sunt toxice.

    Cultivaruri: ‘Carmencita´ — frunzişul amplu, colorat brun închis; ‘Gibsonii´ — foliajul roşu închis cu luciu metalic; ‘Împald´ — foliajul roşu-arămiu;’Zanzibariensis’ — frunzişul verde luminos extrem de amplu (3 m).

     

    Tropaeolum majus L.

    Conduraşi

    настурция, капуцин, испанский кресс

    Origine: America de Sud (Peru, Columbia).

    Specie anuală. Tulpina şi lăstarii pot atinge 1,5-2 m agăţându-se prin răsucirea peţiolului frunzelor dispuse altern. Frunza este aproape rotundă, peltată, de culoare verde deschis. Florile apar în axilele frunzelor, sunt asimetrice şi susţinute de pedunculi de lungime apropiată de cea a peţiolului frunzelor. Caliciul este format din 5 sepale inegale, colorate, din care trei se prelungesc cu un pinten. Corola este alcătuită din cinci petale inegale unguiculate, cele două superioare se insera pe latura sepalelor cu pinten iar cele trei inferioare sunt prevăzute cu perişori galbeni, portocalii sau roşii, orientaţi spre centrul florii. Fructul foarte mare prezintă în interior o singură sămânţă.

    Cerinţe biologice: Înfloresc abundent toată vara şi toamna. Cultivate în seră sunt capabile să înflorească susţinut şi iarna.

    Cerinţe ecologice: Iubeşte soarele sub mângâierea căruia creşte şi înfloreşte mult mai bine decât la umbră. Preferă solurile afânate, bine drenate, revene, nu prea fertile. Excesul de humus favorizează creşterea luxuriantă şi micşorează potenţialul de înflorire.

    Înmulţire: Seminţele sunt cele mai folosite la obţinerea plantelor. Semănatul se face fie direct în grădină, punându-se câte trei-patru seminţe la un cuib, fie în ghivece de 9-10 cm în diametru, distribuind acelaşi număr de seminţe.

    Utilizare: Cultivarurile tufoase se folosesc cel mai adesea în pete sau chiar ca exemplare singulare. Ele sunt bine apreciate şi aşezate în ghivece sau jardiniere pentru ornamentarea teraselor, balcoanelor, scărilor. Speciile şi soiurile agăţătoare se prind de suporturi fie prin rularea lăstarilor, fie cu ajutorul peţiolului. Acestea pot fi utilizate şi ca plante pendente la îmbrăcarea balustradelor.

    Butonii florali, florile, lăstarii tineri, ca şi seminţele se folosesc la condimentarea şi colorarea salatelor şi altor preparate culinare.

    Cultivaruri: ‘Cherry Rose´ — plantă pitică (20 cm), foarte florifera, flori roz-carmin; ‘Hermine Grashoff´- flori duble foarte mari, roşii; ‘Impératrice des îndes´- talie mică (20 cm) flori mici, roşii; ‘Margaret hang’-flori duble, diferite culori; ‘Whirlybird’- creştere compactă, culori diferite pe bază de galben şi roz, flori fără pinten.

     

    Zinnia elegans Jack.

    Cârciumărese

    Цинния изящная

    Origine: Mexic, Texas, Arizona. în Europa a fost adusă în anul 1796.

    Este specia anuală cea mai cunoscută şi răspândită mai ales în grădinile săteşti. Planta, înaltă de 30-80 cm, prezintă multe ramificaţii drepte, rigide ce se desprind cu uşurinţă. Frunzele opuse, ovale sau cordiforme, au vârful ascuţit şi sunt aspre la pipăit. Florile tubulare şi ligulate sunt asociate în calatidii simple sau duble, cu diametrul de 8-10 cm, aşezate în vârfurile lăstarilor, înfloreşte din iunie până toamna târziu.

    Cerinţe biologice: Cârciumăreasa are creştere rapidă, înflorire abundentă şi durata de viaţă a florilor mare atât pe plantă cât şi în vas. Seminţele răsar în 3-4 zile la 16-20°C.

    Cerinţe ecologice: Este plantă rustică, modestă, care se acomodează uşor la condiţii dintre cele mai diferite. înfloreşte bogat şi în culori vii, strălucitoare, la căldură şi lumină multă (expoziţii însorite). Este foarte sensibilă la frig şi brume. Suportă perioade scurte de secetă. Privarea îndelungată de apă conduce la scăderea numărului şi calităţii florilor.

    Înmulţire: Se cultivă prin producerea de răsaduri sau semănarea direct la locul definitiv. Pentru producerea răsadurilor, se seamănă în răsadniţă sau seră caldă ori temperată, pe parcursul lunii martie.

    Utilizare: Zinnia se foloseşte la amenajarea platbandelor, rondurilor, petelor şi grupurilor. Florile tăiate sunt apreciate în special pentru coloritul foarte viu, strălucitor. Soiurile pitice se pot cultiva în ghivece sau în alte tipuri de vase pentru ornamentarea balcoanelor, teraselor etc

    Cultivaruri: ‘Cerise Queen’ — florile roz-oranj, ‘Lavender Queen’- florile roz-lavand, ‘Purity’- florile albe etc;

    Gomphrena globosa L.

    Gomfrenă

    Гомфрена

      

    Origine: Regiunile tropicale ale Asiei, Americii, Australiei.

    I se mai spune ştir globulos datorită inflorescenţelor de formă sferică. Planta este înaltă de 30-40 cm, foarte ramificată la bază şi pubescentă (cu perişori). Ramificaţiile principale au, mai întâi, o creştere uşor târâtoare şi apoi se îndreaptă în sus. Frunzele amplexicaule (baza laminei îmbracă lăstarul) au forma obovată sau ovat lanceolată, marginea întreagă şi culoarea verde violaceu. Inflorescenţele, mici şi globuloase, sunt aşezate câte 2-3 într-un buchet terminal. Florile lipsite de corole au bractee bine dezvoltate, pergamentoase, colorate violet, roz,alb, galben ori purpuriu. Dintre varietăţi, reţine atenţia var. nana compacta, cu numai 15-20 cm înălţime.

    Cerinţe biologice: Înfloresc în partea a doua a verii.Leagă bine seminţe.

    Cerinţe ecologice:Este o plantă care creşte bine pe soluri uşoare şi relativ sărace, la lumină şi căldură multă. Nu suportă băltirea apei şi curenţii reci de aer când plantele sunt tinere. Vara tolerează căldura, vântul, umiditatea mare, dar şi uscăciunea.

    Înmulţire: Se cultivă numai prin răsad. Semănatul se face în luna martie, în sere sau răsadniţe calde. Este bine ca răsadul să fie repicat în ghivece sau cuburi nutritive.

    Utilizare: Serveşte atât la decorarea grădinilor(pete, ronduri, rabate), cât şi ca floare în ghiveci pentru terase şi balcoane.

    Helichrysum bracteatum Wild.

    Flori de pai, Imortale.

    Гелихризум прицветниковый, бессмертник, цмин

      

    Origine:Australia şi Noua Zeelandă.

    Helichrysum bracteatum este, probabil, cea mai populară nemuritoare. Planta înaltă de 60-80 cm, cu peri scurţi şi aspri, este bine ramificată. Frunzele sunt întregi, îngust-lanceolate, lungi, cu dispoziţie opusă. Capitulele mari, de 3-4 cm în diametru, sunt grupate terminal pe lăstari lungi. Partea decorativă o constituie bracteele pergamentoase, strălucitoare, colorate alb, galben, oranj, roz, roşu, purpuriu var. monstruosum se distinge prin inflorescenţe mari, voluminoase.

    Cerinţe biologice: Înflorirea se desfăşoară vara şi toamna. Florile se pretează bine la uscare.

    Cerinţe ecologice:Pretinde terenuri bine drenate, dar care-şi păstrează reveneala, uşor alcaline. Apreciază soarele, verile lungi şi călduroase.

    Înmulţire: Semănatul se face în sere sau răsadniţe temperate, în luna martie. Seminţele se acoperă cu puţin pământ, deoarece lumina favorizează germinaţia. Răsărirea se produce în circa 10 zile. Răsadul suportă bine repicarea.

    Utilizare: Se cultivă în special pentru flori tăiate uscate. Se folosesc în amenajarea rocăriilor, platbandelor mixte şi teraselor.

     

    Cosmos bipinnatus Cav.

    Fluturaşi

    Космея, Космос

    Origine: Mexic, America.

    Este specia anuală cunoscută şi răspândită. Tulpina dreaptă, rigidă, ramifică bogat, formând o tufă piramidală înaltă de la 40-50 cm la 100-200 cm. Frunzele opuse, bipenat-sectate au diviziunile filiforme. Inflorescenţele asemănătoare margaretelor prezintă pe margine ligule late, delicat zimţate cu textură satinată, de culoare roz-violet, roşu, alb, purpuriu etc. Mijlocul calatidiului este ocupat de florile tubuloase scurte şi galben-aurii. Înfloreşte abundent toată vara şi toamna.

    Cerinţe biologice: Specie anuală tipică, cu răsărire şi creştere rapidă. înfloreşte abundent de la începutul verii până toamna târziu. Are un grad mare de adaptabilitate, înscriindu-se printre plantele cele mai rustice. Fructifică foarte bine în condiţiile climatului temperat.

    Cerinţe ecologice:Are nevoie de soluri mai uscate, puţin fertile şi cu o capacitate foarte bună de drenare. Îi place soarele şi căldura. Trebuie ferite de bătaia vântului care culcă plantele sau le desprind ramificaţiile.

    Înmulţire: Se produce uşor numai din seminţe. Se seamănă în partea a doua a lunii martie şi luna aprilie pentru producerea de răsaduri sau spre sfârşitul lunii aprilie direct la locul de cultură.

    Utilizare: Cosmos se impune prin aşezarea în grup, solitar sau masiv. Soiurile mai scunde se folosesc în ronduri şi platbande. în general, este o floare specifică grădinilor rustice. De asemenea, florile tăiate sunt foarte decorative în buchetele de vară.

    Cultivaruri: ‘Precox’ — înflorire timpurie; ‘Sensatiori-florile´-foarte mari, roz, roşu, lila, alb; ‘Giant Tetra’ — 180 cm înălţimea plantei, florile foarte mari; ‘Gazebd´ — talia plantei de 60 cm, florile roz, roşu sau alb.

    Delphinium ajacis L.

    Nemţişori

    Жи́вокостьдельфи́ниумшпо́рник

       

    Origine:Europa şi Africa de Nord

    Delphinium ajacis se remarcă prin planta neramificată, frunzele foarte divizate şi înguste, iar florile dispuse dens în inflorescenţe lungi. Varietatea hyacintiflorum are inflorescenţe asemănătoare unei zambile.

    Cerinţe biologice: Înfloreşte în prima parte a verii, când căldura este mai ponderată. Planta de regulă dispare după înflorire.

    Cerinţele ecologice: Nemţişorul preferă solul uşor, alcalin, cu pH-ul 7-7,5, dar poate creşte în orice pământ, dacă acesta este suficient drenat şi cu un conţinut relativ ridicat în materie organică. Necesită soare din belşug. Planta dispare repede în regiunile cu veri fierbinţi, deoarece s-a format la

    frigul şi umbra slabă a pantelor muntoase bine drenate.

    Înmulţire: Se seamănă direct în grădină, primăvara foarte devreme sau chiar din toamnă.

    Utilizare: Plantele sunt amplasate solitar, în grup sau masiv. Cel mai des sunt utilizate în bordurile mixte.

    Gaura lindheimeri Engelm. Et Hook.

    Gaura

    Гаура Линдхеймера

      

    Origine: Mexic, America de Nord.

    Specie perenă, tufoasă, înaltă de 100-120 cm, care se cultivă în special ca floare anuală. Lăstarii se subţiază spre vârf căpătând un grad mare de flexibilitate. Frunzele oval-alungite sau liniare cele superioare prezintă pete roşii-arămii. Florile mici, numeroase, colorate alb cu nuanţe de roz sau brun, sunt dispuse în panicule lungi, foarte atractive. înfloreşte din iunie-iulie până în octombrie.

    Cerinţe biologice: Înfloreşte abundent din primul an de la semănare, motiv pentru care, deşi plantă perenă destul de rustică, se cultivă mult ca anuală.

    Cerinţele ecologice: Preferă locurile însorite, solul uşor şi bine drenat.

    Înmulţire: Semănatul se face în aprilie în răsadniţă sau seră unde se şi repică, iar în mai poate fi plantat în grădină. Vara, se seamănă pe straturi afară.

    Utilizare:Este plantă ornamentală folosită în grup pe peluzele de iarbă sau la alcătuirea bordurilor mixte. Florile susţinute de tije flexibile foarte graţioase sunt deosebit de elegante în compoziţia buchetelor.

     

     Impatiens balsamina L.

    Sălcioară.

    Недотрога , Бальзамин

    Origine: Regiunile cu climat tropical din sudul Asiei şi Africa de Sud.

    Specie anuală cu tulpina mai mult sau mai puţin ramificată, înaltă de la 20-30 cm la 60-70 cm. Planta are portul drept, uneori cu aspect piramidal. Frunzele lanceolate cu marginea frumos dinţată, dispuse opus sau/şi altern, lucioase, prezintă calităţi ornamentale. Florile zigomorfe, mari, pintenate, simple sau duble, aşezate singular sau în buchete, în axilele frunzelor, sunt colorate roz, roşu, violet, alb. înfloreşte neîntrerupt toată vara şi toamna.

    Cerinţe biologice: Impatiens este o plantă cu potenţial mare de înflorire dacă dispune de căldura necesară, planta fiind termofilă. Plantele tinere trebuie ciupite de mai multe ori pentru obţinerea unei tufe bogate în ramificaţii.

    Cerinţele ecologice: Tolerează semiumbra. Solul sau substratul de cultură trebuie să fie bogat în hrană şi să se menţină reavăn fără exces de umezeală.

    Înmulţire: Se obţin din seminţe, cel mai bine cu producere de răsaduri. Se seamănă în martie-aprilie, în seră sau răsadniţă. Răsadul este bine să se repice în ghivece, iar începând cu luna mai poate fi plantat afară.

    Utilizare: Se amplasează în borduri, platbande, pete largi, în grup sau solitar, funcţie de mărimea şi vigoarea plantelor.

    Cultivaruri: ‘Camellid´ — serie de 9 culori, florile duble, 50 cm înălţime; ‘Tom Thumb’ — 4 culori, florile duble, 25 cm înălţime; ‘Bush Mixture´ — florile simple, 35 cm înălţime etc.

      retur

  • Plante floricole bienale

    retur

    Althea rosea Cav. (syn.Althcea rosea L.).

    Nalbă de grădină

    Мальва, шток-роза, алтей

    Specie bienală şi perenă. Planta înaltă de până la 2-3 m, cu tulpina puţin ramificată, are o ţinută zveltă. Atât tulpinile, cât şi frunzele prezintă o pubescentă moale. Frunzele bazale formează o rozetă largă, celelalte se insera altern pe înălţimea tulpinii. Ele au forma cordată cu 5-7 lobi inegali, nervaţiunea proeminentă, marginea ondulată. De asemenea, sunt gofrate şi lung peţiolate. Florile, câte 1-2 în axilele frunzelor, sunt scurt-pedicelate. Ele alcătuiesc inflorescenţe lungi de 50-100 cm, corola, foarte mare, simplă sau bătută, cu alcătuiri şi culori diferite, depăşeşte adeseori 10-12 cm lărgime. înfloreşte din iulie până în octombrie.

    Cerinţe biologice: Înfloreşte în al doilea an de la semănare, uneori după trei ani. Suşa plantei permite divizarea făcând posibilă înmulţirea şi pe această cale.

    Cerinţele ecologice: În general, nalba are pretenţii reduse faţă de factorii de mediu. Ea preferă însă solul mai greu, dar permeabil, bogat în humus şi expus la soare. Deşi suportă destul de bine gerul iernii, totuşi este mai prudent să se protejeze plantele cu un mulci de frunze sau să beneficieze de un loc adăpostit (ferit) de curenţii foarte reci din timpul iernii.

    Înmulţire: Seminţele stau la baza producerii uzuale a plantelor. Semănatul se face în iunie pe straturi în pepinieră sau în răsadniţă ori solariu. Repicarea răsadurilor se face după 3-6 săptămâni (iulie-august), pe straturi afară. Divizarea tufei este bine să se facă primăvara şi numai în terenuri uşoare şi sănătoase care să favorizeze prinderea. Nalba de grădină mai poate fi obţinută din butaşii recoltaţi, primăvara, din lăstarii porniţi direct din tufa plantei (mugurii de la colet) sau din cei laterali de la baza tulpinii.

    Utilizare: Frecvent, se aşează solitar sau în grup pe marginea masivelor de arbori şi arbuşti, în vecinătatea clădirilor sau gardurilor, în bordurile mixte.

    Cultivaruri:’Chater’ — flori duble, culori diferite; ‘Indian Spring´ — flori semiduble, roz, petale franjurate; ‘Majorete´ — talie mică, culori diferite; ‘Summer Carnival’ — culori diferite.

    Bellis perenis L.

    Părăluţe

    Маргаритки

      

    Origine: Europa.

    Este plantă perenă rustică ce se cultivă însă ca bienală. Frunzele obovat — spatulate, cu marginea crenelată şi pubescentă, formează o rozetă radicală. Inflorescenţele, tipice compozitelor, solitare, simple sau bătute, sunt susţinute de pedunculi scurţi (5-15 cm). Capitolul are diametrul de 2-3 cm, florile tubulare galbene şi ligulele plane sau tubulare de culoare albă, roz, roşie, violetă, înfloreşte masiv primăvara.

    Cerinţe biologice: Rezistă foarte bine afară pe timpul iernii. Unele cultivaruri necesită o uşoară protecţie (mulcire cu frunze sau paie). înfloreşte abundent primăvara şi sporadic pe parcursul verii pentru care motiv se foloseşte, în special, pentru decorul de primăvară.

    Cerinţele ecologice: Părăluţele cresc pretutindeni, preferă însă locurile însorite nu prea umede cu un pământ semigreu fertil.

    Înmulţire: Prin seminţe este cea mai folosită. Semănatul se face în iulie pe straturi afară sau într-o răsadniţă rece. După 3-4 săptămâni, răsadul se repică. Divizarea tufei se poate face oricând, deoarece planta suportă bine transplantarea.

    Utilizare: Este plantă specifică pentru decorul de primăvară în amenajări, precum rondurile şi platbandele. De asemenea, se pot face pete florale sau să se distribuie solitar şi neregulat într-o peluză înierbată.

    Cultivaruri: ‘Beethoven´ — flori duble mari albe; ‘Monterosa’ — flori duble roz; ‘Pomponette´ — flori duble mari, roşii, albe, roz; ‘Kito´ — flori duble, ligule uşor in-curbate, roşii-cireşii.  

     

    Campanula medium L.

    Clopoţei de grădină

    Колокольчик средний, Кампанула

    Origine: Europa de Sud

    Este specie bisanuală şi ocupă un loc important în sortimentul floricol. Planta este înaltă de 50-70 cm, cu tulpina puternic ramificată. Forma de ansamblu a plantei este piramidală. Frunzele au forma ovală-lanceolată şi marginea dinţată. Cele de la baza plantei sunt lung peţiolate şi formează o rozetă, iar celelalte de pe lăstari au limbul prelungit pe peţiol şi sunt dispuse altern. Întreaga plantă prezintă o pubescenţă aspră. Florile campanulate (în formă de clopoţel), de 4-6 cm lungime, colorate alb, roz sau albastru-violet, alcătuiesc panicule uriaşe.

    Cerinţe biologice: Specie cu înflorire de vară şi rezistenţă bună la iernare.

    Cerinţele ecologice: Campanulele sunt plante rustice, care înfloresc abundent dacă beneficiază de terenuri cu o bună permeabilitate şi puternic însorite. Tolerează, însă, destul de bine şi locurile uşor umbrite. Creşterea şi înflorirea sunt avantajate de zilele mai răcoroase şi scurte ale

    primăverii.

    Înmulţire: Campanula se înmulţeşte prin seminţe.

    Utilizare: Plante decorative cunoscute în amenajarea rocăriilor. Se pot utiliza în grupuri mici şi solitar.

    Cultivaruri: ´Calycanthema´ – are caliciul transformat într-un guler petaloid; ´Flore pleno´ – florile sunt involte. Înfloreşte către sfârşitul primăverii şi vara.

     

    Dianthus barbatus L.

    Garofiţe de grădină

    Гвоздика

      

    Origine: Sudul Europei, nordul Africii, Asia

    Este o specie perenă cultivată ca bisanuală, deoarece după prima înflorire scade potenţialul plantei de a forma flori. Înaltă de 30-50 cm, planta este bine ramificată. Tulpinile sunt drepte şi destul de rigide. Frunzele de la bază sunt scurt peţiolate, de formă lanceolată, aşezate în rozetă. Cele de pe tulpinile florale sunt mai mici şi sesile. Florile foarte numeroase, în general de dimensiuni mici, sunt reunite în cime corimbiforme cu diametrul de 8-12 cm, ce se constituie în buchete deosebit de frumoase. Petalele au marginea fin dinţată şi sunt colorate pe nuanţe de alb, roz, roşu, violet. Rar sunt unicolore. Cel mai adesea prezintă striuri sau pete aşezate în cercuri concentrice.

    Cerinţe biologice: Prezintă sezon de înflorire în prima parte a verii.

    Cerinţele ecologice: Garoafa turcească este o plantă puţin pretenţioasă. Se poate cultiva pe orice tip de sol, dacă se asigură un loc însorit şi o uşoară fertilizare.

    Înmulţire: Plantele se produc din seminţe. Semănatul se face cu un an înainte, în mai-iunie.

    Utilizare: Este utilizată la decorul balcoanelor şi teraselor prin plantare în ghivece sau jardiniere. În decorul grădinilor se amplasează în cadrul platbandelor mixte, bordurilor, rocăriilor.

    Cultivaruri: ´Veriegatus´ are florile pătate: ´Candidus´ – cu florile albe; ´Flore pleno´ – cu florile involte; ´Oculatus´ – florile prezintă în centru un ochi de culoare albă. Înfloreşte în mai-iunie.

     

    Digitalis purpurea L.

    Degetarul roşu

    Напе́рстя́нка,Дигиталис

     

    Origine: Europa, Asia.

    Este specia cea mai cultivată nu numai ca plantă decorativă, dar şi în scop farmaceutic. Planta este înaltă de 50-150 cm, cel mai adesea fără ramificaţii. Frunzele de la baza plantei au forma ovală şi sunt aşezate în rozetă, iar cele de pe tulpină sunt lanceolate şi au dispoziţie alternă. Întreaga plantă prezintă o pubescenţă fină. Florile, asemănătoare unor degetare, sunt aşezate pe un singur rând în cadrul inflorescenţei care este un racem simplu. Ele sunt colorate mai ales violet-purpuriu, cu pete mici, unele punctiforme, de culoare brună sau purpuriu închis.

    Cerinţe biologice: Înfloresc în prima parte a verii şi leagă bine seminţe. Nu suportă iernile aspre din care motiv necesită mulcirea toamna.

    Cerinţele ecologice:Preferă terenurile nisipoase, dar fertile. Îi place soarele şi, totodată, tolerează o uşoară semiumbră. Întrucât plantele sunt distruse de gerurile puternice, este bine să se practice mulcirea cu frunze pentru perioada de iarnă.

    Înmulţire: Răsadul se produce vara, cu un an înainte. Se seamănă în luna iunie, direct pe brazdă afară sau în răsadniţă ori salariu, într-un pământ foarte bine mărunţit.

    Utilizare: Se amplasează în faţa masivelor de arbori şi arbuşti şi în cadrul bordurilor mixte.

    Cultivaruri: ´Gloxiniaeflora´ are florile mari, iar cea din vârf se aseamănă cu floarea de gloxinie; ´Campanulata´ – tulpina prezintă ramificaţii şi este mai scundă; florile din vârful tulpinii principale şi al ramificaţiilor sunt campanulate (au formă de cupă sau clopoţel). Înfloreşte în iunie-iulie.  

     

    Lunaria annua L. (syn. L. biennis Moench.)

    Lunarie

    Лунник

     

    Origine. Europa.

    Este specie bienală. Planta glabră sau uşor păroasă, creşte înaltă de 60-80 cm. Lăstarii ramifică în partea superioară. Frunzele de forma ovala, cu marginea neregulat dinţată, au dispoziţie alternă. Florile mici, numeroase, de culoare violet, sunt grupate în panicule largi. Fructul este o silicvă aplatizată cu membrana despărţitoare satinată, albă-sidefie, foarte decorativă. înfloreşte în prima parte a verii.

    Cerinţe biologice: Este o specie rustică, cu o bună capacitate de iernare. Înfloreşte şi fructifică abundent.

    Cerinţele ecologice: Tolerează expoziţiile însorite sau umbrite, cel mai bine simţindu-se la semiumbră. Necesită un sol uşor, nu prea bogat în elemente nutritive, bine drenat, care îşi păstrează o oarecare umezeală.

    Înmulţire: Plantele se reproduc aproape în exclusivitate prin seminţe. Semănatul se face la începutul verii, mai-iunie.

    Utilizare: Lunaria se cultiva atât pentru decorul grădinilor cât mai ales pentru flori tăiate. Ramificaţiile cu fructele curăţate de seminţe sunt foarte decorative în buchetele cu flori uscate.

    Cultivaruri: ‘Munstead Purple’ — florile largi, purpurii, cu tulpina de peste 1 m înălţime; «Variegata´ — bordura frunzelor este albă sau galbenă.

     

    Myosotis alpestris Schmidt

    Nu-mă-uita

    Незабудка

      

    Origine: Europa, Asia (regiunile cu climat temperat).

    Este specia cea mai cultivată. Planta este perenă rustică, dar care se cultivă ca bienală. Are aspectul de tufă înaltă de 25-30 cm alcătuită din numeroşi lăstari subţiri. Frunzele sesile, lanceolate sunt dispuse în rozetă cele bazale şi altern cele tulpinale. Atât frunzele cât şi lăstarii prezintă pubescenţă aspră. Florile foarte mici, numeroase, sunt asociate în cime. Culoarea de bază este albastru, dar există şi alte culori precum roz, alb.

    Cerinţe biologice: Asigură un decor foarte frumos în a doua parte a primăverii şi începutul verii. Planta îşi încetineşte procesele de creştere şi înflorire, vara, datorită căldurii excesive.

    Cerinţele ecologice: Solicită terenuri permeabile, uşor calcaroase, fertile. Deşi îi place soarele, se simte bine şi la semiumbră.

    Înmulţire: Semănatul se face vara pe straturi într-un loc uşor umbrit sau în răsadniţe reci. Răsărirea se produce după circa 3 săptămâni. Plantarea în decorul grădinilor are loc, în octombrie sau primăvara următoare, la distanţele.

    Utilizare: Myosotis este o plantă de bază la amenajarea platbandelor şi rondurilor pentru decorul de primăvară. De cele mai multe ori se asociază cu alte bienale (Bellis, Viola etc). De asemenea, serveşte la executarea covoarelor florale. Soiurile înalte se cultivă şi pentru flori tăiate.

    Cultivaruri: ‘Blue Ball’ — florile albastre; ‘Spring Symphony´ — 15-20 cm înălţime, florile albastre, roz, albe; ‘Carmin King´ — florile roz-carmin; ‘Pompadur´ — 15 cm înălţime, tufă compactă, florile albastre etc.

     

    Viola tricolor L.

    Trei-fraţi-pătaţi

    Виола, фиалка трехцветная, анютины глазки

     

    Origine: Europa, Asia.

    Specie perenă pitică, cu înălţime de circa 15 cm, cu numeroşi lăstari şi frunze oval-cordiforme cu marginea frumos dinţată. Floarea are cinci petale inegale colorate în trei culori (alb, galben şi violet). Înfloreşte sporadic din primăvară până toamna.

    Cerinţe biologice: Se prezintă ca plante puţin pretenţioase.

    Cerinţele ecologice: Le place soarele dar tolerează foarte bine umbra unde se menţine mai bine umezeala. Cresc pe orice tip de sol, preferându-1 pe cel nisipo-argilos cu un conţinut ceva mai ridicat în calciu şi care să se menţină relativ reavăn. Nu suportă arşiţa şi rezistă foarte bine la temperaturi scăzute. în general, creşterea şi înflorirea sunt mai intense primăvara, aceste procese desfăşurându-se însă aproape tot anul.

    Înmulţire: Se înmulţesc în primul din seminţe. Semănatul se face vara în iunie-august.

    Utilizare: Sunt folosite în ronduri, platbande, pete, covoare, rocării, ziduri înflorite etc.

    Cultivaruri: ‘Bowles Black’ — florile violete foarte închis, aproape negru, cu ochi galben.

    retur

  • Plante floricole perene

    retur

    Se actualizeaza…

    retur

  • Plante floricole perene cu organe metamorfizate (bulbi, tuberculi, rizomi)

    retur

    Se actualizeaza…

    retur

  • Plante cu crestere lenta

    retur

    ACER PSEUDOPLATANUS L.

    Paltin de munte

    КЛЕН ЯВОР

    Arbore indigen ce poate ajunge la 30-40 m înălţime şi diametre de l m. Înrădăcinarea — pivotant-trasată. Trunchiul — drept, cilindric, cu elaghează bună. Scoarţa — cenuşie, formează mai târziu un ritidom ce se exfoliază parţial în plăci, lăsând urme, cărămizii. Lujerii — cenuşii, cu lenticele. Frunzele — mari, groase, până la 18 cm lungime, lung-peţiolate, palmat-lobate. Florile — gălbui-verzui, în panicule pendente, apar după înfrunzire. Fructele – bisamare.

    Cerinţe biologice: Prezintă creştere rapidă în tinereţe, mai lentă la vârste înaintate.

    Cerinţe ecologice: Vegetează bine în climat răcoros şi umed, pe soluri brune mai fertile, revene şi afânate, crescând şi pe grohotişuri calcaroase. Suportă poluarea oraşelor.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: În cadrul spaţiilor verzi se utilizează la crearea masivelor, grupuri şi ca exemplare izolate. Se recomanda ca specie de aliniament.

     

    ACER PLATANOIDES L.

    Arţar, Paltinul de câmp

    КЛЕН ОСТРОЛИСТНЫЙ

    Arbore răspândit în Europa ce atinge înălţimi de până la 20m. Tulpina — dreaptă, cu scoarţa cenuşie mată, ce formează de timpuriu un ritidom mărunt în fâşii înguste ce nu se exfoliază ca la paltinul de munte. Coroana — globuloasă. Lujerii — bruni-lucioşi. Frunzele — de 10-18 cm lungime, subţiri, mai «transparente» decât cele de paltin de munte, glabre, palmat-lobate, cu lobii acuminaţi la vârf şi dinţaţi pe margini. Florile — gălbui,grupate în corimbe, apar înaintea înfrunzirii. Fructele – bisamare.

    Cerinţe biologice: Prezintă creştere rapidă în tinereţe, mai lentă la vârste înaintate.

    Cerinţe ecologice: Vegetează bine în climat răcoros şi umed, pe soluri brune mai fertile, revene şi afânate, crescând şi pe grohotişuri calcaroase. Suportă poluarea oraşelor.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: În cadrul spaţiilor verzi se utilizează la crearea masivelor, grupuri şi ca exemplare izolate. Se recomanda ca specie de aliniament. Posedă un şir de forme orientale printre care:

    Acer platanoides ‘Globosum’ – prezintă coroană deasă, globoasă.

    Acer platanoides ‘Krimson King’ – cu frunzele roşii întunecat.

    Acer platanoides ‘Drummondii’ – frunzele alb variegate, în tinereţe roşietice.

     

    ALNUS INCANA (L.) MOENCH.

    Arin alb

    ОЛЬХА СЕРАЯ

    Arbore răspândit în Europa Centrală şi de Nord, America de Nord. Poate atinge înălţimi de până la 20m. În Moldova poate fi întâlnit în câteva locuri din Lunca Prutului. Specie introdusă în Cartea Roşie a Republicii Moldova. Înrădăcinarea – pivotant-trasată. Tulpina – strâmbă. Coroana – ovoidă, bogată în frunziş. Scoarţa: netedă, cenuşie-albicioasă, nu formează ritidom ci numai crăpături superficiale la baza tulpinii, la exemplarele în vârstă. Lujerii — rotunzi, cenuşii, pubescenţi, nelipicioşi. Frunzele — ovat-eliptice, cu vârful acut şi baza îngustă, faţa superioară este verde întunecată, iar cea inferioară alburiu-catifelat-păroasă. Fructele — conuleţe, câte 4-8 în ciorchine.

    Cerinţe biologice: Lăstăreşte slab şi drajonează puternic. Longevitate sub 100 de ani.

    Cerinţe ecologice: Specie ce suportă bine gerurile şi îngheţurile,este puţin higrofil. Nu se arata prea pretenţios faţa de sol, dar îi convin totuşi cele cu troficitate mijlocie până la ridicată, moderat acide sau neutre.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Această specie pune în valoare luncile şi terenurile cu umiditate în exces. Fiind plantaţi pe malurile apelor curgătoare, pot consolida malurile.

    AESCULUS HIPPOCASTANUM L.

    Castan porcesc

    КАШТАН КОНСКИЙ

    Arbore cu înălţimea până la 30 m originar din pen-la Balcanică. Înrădăcinarea – pivotant-trasată. Tulpina – dreaptă, până la 2m în diametru. Scoarţa — cenuşie, formând de timpuriu un ritidom negricios,ce se exfoliază în solzi. Coroana — ovoid-globuloasă, cu frunziş des. Lujerii — foarte groşi, cu lenticele. Frunzele — palmat-compuse, cu 5-7 foliole obovate. Florile — albe cu pete roşii, grupate în panicule mari, erecte, melifere, înfloreşte o dată cu înfrunzirea în luna mai. Fructele — capsule cărnoase, ţepoase, cu 1-3 seminţe foarte mari numite castane.

    Cerinţe biologice: Prezintă creştere mai viguroasă după primii 2-3 ani. Longevitate până la 150 ani. Suportă tunderea.

    Cerinţe ecologice: Specie rezistentă la ger, dar în primii doi ani de viaţă suferă din cauza gerurilor. Nu rezistă la secetă şi este iubitoare de soluri revene. Vara suferă în urma radiaţiei emise de suprafeţele asfaltate. Acest stres în combinare cu seceta determină uscarea timpurie a frunzelor.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Este apreciat ca arbore ornamental, se foloseşte ca solitar, în grupuri, ca arbori de aliniament.

    CARPINUS BETULUS L.

    Carpen comun

    ГРАБ  ОБЫКНОВЕННЫЙ

    Arbore indigen cu înălţimi de 28 m şi diametrul de 60 cm, răspândit în Europa, Crimeea şi Caucaz. Înrădăcinarea — pivotant-trasată, ramificată bogat. Tulpina — destul de dreaptă în masiv, uneori răsucită, canelată, mai ales la baza. Scoarţa — netedă, cenuşie-verzuie, cu mici pete albicioase, nu formează ritidom. Coroana – cilindrică, densă, cu ramificaţii numeroase, care pornesc de la bază. Lujerii — geniculaţi, subţiri, cu lenticele albicioase, catifelat-pubescenţi şi glanduloşi. Frunzele — ovale sau ovat-eliptice, la baza uşor cordată sau rotunjite, cu vârful acuminate, pe dos mătăsos-păroase, au limbul încreţit din cauza nervurilor dese şi proeminente. Florile — unisexuate, grupate în ameţiţi cilindrici. Fructele – achene.

    Cerinţe biologice: Arbore de semiumbră. Creşterea mai întâi înceată, se activează pentru un timp, apoi iar încetineşte, la 40-50 ani încetând definitive. Lăstăreşte bine. Suportă tunderea.

    Cerinţe ecologice: Rezistent la geruri şi îngheţuri târzii, carpenul poate vegeta în văi şi depresiuni închise «găuri de ger», dar este pretenţios faţă de căldura din timpul verii. Nu suportă seceta, uscăciunea. Are nevoie de soluri fertile, constant umede, evitându-le pe cele compacte şi pe cele cu variaţii mari de umiditate.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Este indicat pentru plantare în masiv. Este utilizat la formarea gardurilor vii şi a zidurilor verzi (în grădinile arhitecturale).

     

    CORYLUS COLURNA L.

    Alunul turcesc

    МЕДВЕЖИЙ ОРЕХ

    Arbore indigen până la 25 m înălţime şi peste 40 cm diametru. Prezintă răspândire spontană pe peninsula Balcanică, Asia Mică şi Caucaz. Înrădăcinarea este pivotant-trasantă, cu pivot scurt. Tulpina — destul de dreaptă, adesea cu numeroase ramificaţii. Scoarţa .-formează devreme un ritidom cenuşiu-găbui, suberos, care se exfoliază în solzi mici. Coroana – larg piramidală, regulată. Lujerii — glandulos-pubescenţi, cenuşii-gălbui, lucitori. Frunzele — adânc cordate la bază, peţiolul lung. Fructele – alună.

    Cerinţe biologice: Prezintă creştere relativ rapidă şi are o longevitate de până la 200 ani.

    Cerinţe ecologice: Necesită un climat blând şi soluri calcaroase, bogate în humus, profunde şi fertile

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Arbore de parc şi de grădină, cu utilizare mixtă – peisajeră şi pentru fructe.

     

    CRATAEGUS OXYACANTHA L.

    Păducel spinos, Mărăcine

    БОЯРЫШНИК ОБЫКНОВЕННЫЙ

    Arbust de 3-5m înălţime. Coroana – asimetrică, densă. Scoarţa – cenuşiu deschisă, pe lujerii tineri brun-măslinii. Lujerii – strâmbi, scurţi, cu spini de 06-1,5cm. Frunze – romboidale, pe faţă verzi-închise, pe verso verzi-albăstrui. Florile – de 1,5-1,8cm grupate în inflorescenţe, înfloreşte în luna mai. Fructele – aproape rotunde, brun-roşcate.

    Cerinţe biologice: Prezintă creştere relativ înceată, suportă tunderea uşoară.

    Cerinţe ecologice: Specie rezistentă la ger şi la secetă. Vegetează bine pe soluri calcaroase.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Se utilizează ca exemplare solitare, grupuri mici, în componenţa masivelor şi la garduri vii.

     

    LIRIODENDRON TULIPIFERA L.

    Arborele de lalea

    ТЮЛЬПАНОВОЕ ДЕРЕВО

    Arbore de mărimea I ce atinge înălţimi de 50-60m. Este originar din sud-estul Americii de Nord. Tulpina – dreaptă, cilindrică, elagat la înălţimi mari. Scoarţa — cenuşie, crăpată longitudinal. Corana – ovoidă, cu ramuri numeroase dispuse sub un unghi ascuţit faţă de trunchi. Lujerii — au cicatrici inelare; lăsate de stipele. Frunzele — mari, în formă de liră, cu vârful emarginat, glabre şi lucioase. Florile — solitare, mari de 5-8 cm, de forma lalelelor, galbene-verzui spre bază, tivite cu dungi portocalii. Fructele — pluriachene sub forma unor conuleţe ce se diseminează toamna.

    Cerinţe biologice: Prezintă creştere moderată şi longevitate de până la 500 de ani. Lăstăreşte bine în tinereţe. Este sensibil la transplantare.

    Cerinţe ecologice: În tinereţe este afectat de geruri, cu vârsta de vine mai rezistent. Nu rezistă la secetă. Iubeşte soluri bogate şi profunde.

    Înmulţire: Prin seminţe, marcotaj.

    Utilizare: Se utilizează ca exemplare solitare, grupuri mici în apropierea aleilor.

     

    TILIA PLATYPHYLLOS SCOROLAP.

    Tei cu frunza mare

    ЛИПА КРУПНОЛИСТНАЯ

    Arbore ce atingând 40 m înălţime şi diametre până la l m, răspândit în Europa până la Caucaz. Înrădăcinare – profundă cu ramificaţii laterale puternice. Scoarţa – cenuşie şi netedă în tinereţe, odată cu vârsta formează ritidom negricios, brăzdat longitudinal. Coroana  — largă. Lujerii — viguroşi, la început cu peri rari, apoi devin glabri. Frunzele — de 10-15 cm, subrotunde, cu baza cordată, glabre, pe dos cu peri albicioşi la unghiul nervurilor. Florile — gălbui, mari, puternic parfumate, grupate câte 2-5 într-o cimă pendentă. Fructele — mari, globuloase, tomentoase.

    Cerinţe biologice: Lăslăreşte şi drajonează bine. Creşterea este mai activă decât a celorlalţi tei.

    Cerinţe ecologice: Este rezistent la ger şi iubitor de climă răcoroasă şi umedă.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Teii sunt apreciaţi pentru calităţile ornamentale şi parfumul florilor, care sunt melifere şi medicinale. Pot fi utilizaţi în masive şi aliniamente.

     

    TILIA CORDATA MILL.

    Tei pucios

    ЛИПА МЕЛКОЛИСТНАЯ

    Arbore indigen de talie mijlocie, depăşind rar înălţimea de 20 m. Răspândit în Europa, Siberia, crimeea şi Caucaz. Înrădăcinarea — pivotant-trasantă. Trunchiul — cilindric, drept, se elaghează bine când arborele creşte în masiv. Scoarţa — cenuşie sau cenuşie-brună, formează ritidom în fâşii longitudinale, începând de la vârsta de 20-30 ani. Coroana — deasă, ovoid-conica. Lujerii — geniculaţi, roşcaţi sau verzui-măslinii. Frunzele — relativ mici, de 3-8 cm lungime, glabre, pe dos glaucescente şi perişori ruginii la unghiul nervurilor. Florile — mici, cu 5 petale galbene, cu miros plăcut, delicat, melifere, grupate în cime, înfloreşte în mai-iunie. Fructele — achene mici, sferice de 4-6 mm diametru.

    Cerinţe biologice: Lăstăreşte şi drajonează bine. Creştere relativ înceată, fiind mai activă în tinereţe. Longevitatea nu depăşeşte 150-200 ani .

    Cerinţe ecologice: Este rezistent la ger şi iubitor de climă răcoroasă şi umedă.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Teii sunt apreciaţi pentru calităţile ornamentale şi parfumul florilor, care sunt melifere şi medicinale. Pot fi utilizaţi în masive şi aliniamente.

     

    JUGLANS REGIA L.

    Nuc comun

    ОРЕХ ГРЕЦКИЙ

    Arbore până la 30 m înălţime şi peste l m diametru. Ste răspândit în sud-estul Europei, Caucaz, Asia Mijlocie şi China. Înrădăcinarea — pivotantă, puternică, mai târziu dezvoltă şi rădăcini laterale, care se întind la distanţe mari (12-14 m). Tulpina — destul de cilindrică, plină, bine elegată, cu coroana limitată numai la partea superioară. Coroana — largă, globuloasă, cu ramificaţii puternice, formează o umbră deasă, care ţine răcoare şi umezeală. Scoarţa — verzui-cenuşie, netedă. Frunzele — imparipenat-compuse, cu 5-9 foliole. Fructele — drupe globuloase.

    Cerinţe biologice: Suportă destul de bine umbrirea.

    Cerinţe ecologice: Pretenţios faţă de condiţiile staţionale, nucul are nevoie de multă căldură, nu suportă gerurile mari şi nici îngheţurile timpurii. Necesită soluri bogate, constant revene-umede, evitându-le pe cele compacte, uscate ca şi pe cele acide.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Poate fi utilizat în grupuri şi aliniamente.

     

    QUERCUS ROBUR

    Stejar pedunculat

    ДУБ ЧЕРЕШЧАТЫЙ

    Arbore indigen de mărimea I, ce poate atinge 40 m înălţime şi 2,5 m diametru. Arealul său cuprinde Europa, Africa de Nord, Asia Mica şi Caucaz. Înrădăcinarea — pivotantă, pătrunzând în sol până la 8-10 m adâncime. Tulpina — este dreaptă, cilindrică, elagată pe o mare înălţime. Scoarţa: cenuşie şi netedă. Coroana — formată din ramuri puternice, orientate lateral, este largă. Frunzele — penat-lobate, glabră sau slab-pubescenta pe partea inferioară. Fructele — ghinde de 2-4 cm lungime.

    Cerinţe biologice: Temperamentul este pronunţat de lumină, neputând suporta mai ales umbrirea de sus. Creşterea este înceată în primii 5-10 ani, după care se activează până în jurul vârstei de 70 ani. Longevitatea depăşeşte 500 de ani.

    Cerinţe ecologice: Se instalează şi vegetează bine pe soluri brun-roşcate, profunde sau pe soluri aluviale. Necesită căldură estivală mai multă, dar rezistă şi la gerurile mari de iarnă mai bine decât alte specii din genul Quercus.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Arbore maiestuos şi puternic ale cărui frunze toamna devin roşii-purpurii şi se menţin o perioadă în coroana după uscare. În cadrul spaţiilor verzi se utilizează la crearea plantaţiilor masive, grupuri şi ca exemplare izolate. Se recomanda ca specie de aliniament.

       

    SОPHORA JAPONICA L.

    Soforă, Salcâm japonez

    СОФОРА ЯПОНСКАЯ

    Arbore de talia a II-a ce dezvoltă înălţimi de până la 20-30m. Este originar din Japonia şi China. Înrădăcinarea — profundă. Trunchiul — cu scoarţa cenuşie-verzuie, formează un ritidom subţire, mărunt crăpat. Lujerii – verzi. Frunzele — imparipenat-compuse, cu 9-15 foliole ovate, pe faţă verzi, iar pe dos glaucescente. Florile — gălbui-verzui, mărunte, grupate în panicule mari, melifere, apar în iulie-august. Fructele — păstăi cărnoase, verzi.

    Cerinţe biologice: Creşte încet în primii ani. Lăstăreşte destul de bine.

    Cerinţe ecologice: Este specie heliofilă, în tinereţe, sensibil la ger. Rezistă la secetă şi poluare cu fum şi gaze. Necesită soluri profunde, fertile, bogate în calcar, cu textură uşoară.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: În cadrul spaţiilor verzi se plantează izolat, în grupuri şi la marginea masivelor. Nu este indicat în amenajarea aleilor deoarece fructele murdăresc suprafeţele de circulaţie. Este specie meliferă. Formele ornamentale utilizate:

    Sophora japonica ‘Columnaris’ – coroană îngust piramidală.

    Sophora japonica ‘Pendula’ – ramuri mult aplecate în jos, formă plîngătoare.

    retur

  • Proiectare

    Preturile pentru efectuarea lucrarilor de proiectare sunt net inferioare cheltuielilor propagate in timp de erorile comise la amenajare. Un proiect bine pus la punct va poate scuti de asa erori ca:

    • Dezechilibrarea ecosistemului conceput din start, dupa 3-5 ani de viaţă a grădinii…
    • Necesitatea defrişării unor plante în urma fenomenului de alelopatie şi sublimarea lor de catre alte plante concurente
    • Modificări majore in structura sistemelor de irigare si drenaj din cauza neglijarii factorilor decisivi la amenajare (presiune de lucru în apeduct, debitul şi sursa de apă, dinamica dezvoltării plantelor, etc…)

    Elemente de proiectare

    initiere

    • Examinarea sectorului — La prima vizita pe sector se stabilesc factorii decisivi în alegerea stilului de amenajare (condiţiile pedo-climaterice, expoziţia, panta, factorii de risc şi de poluare (străzi, uzine din apropiere), analiza ansamblului arhitectural peisagistic din preajmă, etc.)
    • Analiza preferinţelor — Discuţii cu Clientul referitor la preferinţele lui şi intuirea unei imagini de ansamblu asupra aşteptărilor sale de la grădina. (funcţionalitate foişor, gratar, cărări, pereţi de susţinere, clumbe, rauri şi lacuri artificiale, terenuri de joaca pentru copii, plante dorite şi nedorite, culori preferate, etc.)
    • Analiza posibilităţilor — Efectuarea măsurărilor, fotografierea sectorului, identificarea asigurării sectorului cu apă (presiune, debit, sursă, grad de puritate, etc.), cartografierea plantelor existente, analize de sol şi apă (după necesitate), bugetul proiectului (minim/maxim), etc.

    Lucrul de proiectare

    • Definirea stilului de amenajare — Comasarea informaţiei obţinute la prima vizita, alegerea variantelor optime de amenajare, efectuarea schiţelor provizorii, discutarea schiţelor şi aprobarea stilului de amenajare cu Clientul
    • Proiectarea — Transpunerea schiţelor în proiect cu stabilirea poziţionării elementelor constructive (foişor, gratar, cărări, pereţi de susţinere, clumbe, rauri şi lacuri artificiale, terenuri de joaca pentru copii, etc.), elaborarea listelor de plante şi materiale necesare pentru amenajare, elaborarea devizelor de cheltuieli.
    • Aprobarea proiectului — Luarea deciziei asupra variantei finale de proiect, stabilirea termenilor de executare, stabilirea modalităţii de achitare, semnarea contractului.

    Implementare

    • Demararea lucrărilor — Pregătirea terenului (evacuare deşeuri după construcţie, eliberare de flora spontana nedorită, etc.)
    • Supravegherea executării proiectului — marcarea sectoarelor, marcarea poziţionării elementelor constructive (foişor, gratar, cărări, pereţi de susţinere, clumbe, rauri şi lacuri artificiale, terenuri de joaca pentru copii, etc.), marcarea locurilor pentru plantarea plantelor
    • Asistenţă la alegerea plantelor şi materialelor utilizate

    retur
  • Montare, Materiale utilizate

    Toate elementele constructive de bază a sistemelor de irigare sunt produse de catre compania  HUNTER-SUA (Controler, spray, electrovane, senzori, etc.)
    Furnitura pentru asamblare sisteme de irigare (mufe, racorduri, teuri, piese branşare, dopuri, etc.)
    Elementele constructive pentru sistemele de drenaj şi decantare VAL ROM Industrie — România (staţii epurare, tub pentru drenaj, tub polietilena, fitinguri compresiune)
    Tot spectrul de pompe necesare pentru alimentarea sistemelor cu apa BIRAL (Elveţia)
    Echipamente pentru automatizarea sistemelor de alimentare cu apa DANFOSS (Danemarca)
    retur
  • Amenajare

     

    Pregătirea terenului după construcție:

    Eliberarea terenului de deșeuri de construcţie cu încărcarea şi evacuarea lor ulterioară, curăţarea şi stabilirea cotei zero,

    Amplasarea stratului fertil (cernoziom):

    Determinarea volumelor de substrat necesare; asigurarea cu substrat (cernoziom, nisip, prundiş) şi amplasarea lui pe teren.

    Executare clumbe, lacuri, râuri artificiale, foișoare:

    marcarea locurilor destinatepentru amplasarea elementelor constructive; asigurarea cu materialele necesare executării conform proiectului; oformarea clumbelor, lacurilor râurilor artificiale şi construirea foişorului.

    Asigurarea cu plante:

    Asigurarea cu plantele necesare in conformitate cu proiectul şi lista de plante, asistenţa la alegerea plantelor, încarcare în transport şi transportarea lor catre obiect; descărcarea şi amplasarea plantelor la locurile provizorii. CATALOG

    Plantări:

    marcarea locurilor conform proiectul; săparea gropilor; administrarea îngrăşămintelor sau amplasarea drenajului în gropi(după necesitate); plantarea; udarea plantelor nou plantate; monitorizare pe perioada de garanţie.

    Montarea gazonului (semănat sau rulou):

    Nivelarea terenului cu eliminarea vegetaţiei nedorite şi resturilor vegetale; asigurarea cu amestecuri de seminţe sau gazonul rulou potrivit pentru condiţiile de exploatare de pe teritoriul dat (pentru umbra, pentru soare, rezistent la secetă, sport, parter, universal, mauritan, etc.); semănatul; tasarea terenului; prima udare; erbicidarea selectiva; prima cosire.

    retur

     
  • Deservire

    Tăieri de formare la plante:

    tăieri de întreţinere şi formarea pomilor şi arbuştilor fructiferi; tăieri de formare gardurilor vii şi menţinerea formelor la plantele ornamentale; tăieri de întreţinere şi formarea la viţa de vie;

    Îngrijirea gazonului pe parcursul anului:

    Aerisire; greblare; cosit; completarea golurilor; ingrijirea clumbelor;

    Protecţia plantelor, fertilizare:

    Determinarea cauzelor apariţiei agentului patogen; stabilirea celei mai efective şi mai puţin nocive metode de combatere a agentului patogen; efectuarea tratărilor; fertilizarea plantelor şi gazonului, în dependenţă de starea lor, condiţiile pedo-climaterice şi perioada anului.

    Deservirea sistemului de irigare si drenaj:

    Programarea pupitrelor de comandă; Reglarea şi profilaxia aspersoarelor, valvelor electromagnetice; înlocuirea elementelor constructive defecte; conservarea sistemului de irigare pentru iarna şi repornirea lui primăvara; alimentarea şi vidanjarea sistemelor de drenaj.

    retur

  • Plante conifere

    retur

    GINKGO BILIOBA L.

    Ginkgo bilobat

    ГИНКГО БИЛЁБА

    Arbore exotic, ce realizează înălţimi până la 40 m şi diametre de 3-4 m. Relict din era terţiară, care mai vegetează spontan doar în China. La noi este destul de frecvent întâlnit în parcuri, mai ales în zonele de dealuri şi câmpie. Lujerii — pot fi lungi şi scurţi. Frunzele — în formă de foaie, ca la angiosperme, cu limbul ca un evantai, marginea superioară bilobată. Fructul — drupă falsă (galbulus), asemănătoare unei prune elipsoidale, de circa 2,5 cm cu un sâmbure tare.

    Cerinţe biologice: Longevitatea constituie cca. 1.000 de ani. Creşte încet în primii ani, apoi destu de rapid.

    Cerinţe ecologice: Este specie heliofilă, în tinereţe, sensibil la ger. Rezistă la secetă şi poluare cu fum şi gaze. Necesită soluri profunde, fertile, bogate în calcar, cu textură uşoară.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: În cadrul spaţiilor verzi se utilizează solitar, în grupuri şi ca arbori de aliniament.

     

    JUNIPERUS COMMUNIS L.

    Ienupăr comun

    МОЖЖЕВЕЛЬНИК КОЛОННОВИДНЫЙ

    Arbore mic răspândit în Europa Centrală şi de Nord şi Africa de Nord. Poate atinge înălţimi de până la 8-12m. Tulpina – puternic ramificată. Coroana – îngust piramidală. Scoarţa — se exfoliază în fâşii lungi, brune-cenuşii. Acele — în formă de baionetă, drepte, ascuţite, puternic înţepătoare, pe faţă cu o dungă albăstrie, iar pe dos de un verde-deschis. Conurile — mici, de 0,6-0,9 mm, sferice.

    Cerinţe biologice: Maturarea seminţelor în al 2-lea an. Prezintă creştere relative înceată.

    Cerinţe ecologice: Rezistă bine la ger. Nu este pretenţios faţă de sol.

    Înmulţire: Prin seminţe, marcotaj chinezesc şi butaşi.

    Utilizare: În cadrul spaţiilor verzi se utilizează solitar şi în grupuri. În parcuri şi grădini se folosesc varietăţi ca:

    Juniperus comunis’Hibernica’ – arbore mai mic de 4-5m, cu coroană deasă, îngust columnară, frunzişul verde-cenuşiu şi acele mai scurte.

     

    PICEA PUNGENS ENGELM.

    Molid înţepător

    ЕЛЬ КОЛЮЧАЯ

    Arbore exotic originar din America de Nord, atinge înălţimi de până la 30 m. Coroana – piramidală sau aproape cilindrică. Scoarţa — brună-cenuşie, groasă, adânc crăpată. Ramurile — stau orizontal şi sunt dispuse în verticile distanţate. Lujerii — viguroşi, bruni-portocalii, la început brumaţi. Acele — rigide, înţepătoare, verzi-cenuşii sau verzi-albăstrui. Conurile — cilindrice, brune-deschis lucitoare.

    Cerinţe biologice: Prezintă creştere relative înceată. Longevitate mare de până la 700 de ani.

    Cerinţe ecologice: Rezistă bine la ger. Sensibil la secetă şi necesită umiditate atmosferică şi în sol. Se comportă bine în atmosfera urbană.

    Înmulţire: Prin seminţe şi butaşi.

    Utilizare: În cadrul spaţiilor verzi se utilizează solitar şi în grupuri sau pot intra în componenţa masivelor. În parcuri şi grădini se folosesc varietăţi ca:

    Picea pungens ‘Glauca’ – cu acele albastre pe parcursul întregii perioade de vegetaţie.

    Picea pungens ‘Argentea’ – cu acele argintii.

     

    PICEA ABIES (L) KARST.

    Molid comun

    ЕЛЬ ОБЫКНОВЕННАЯ

    Arbore indigen, ce realizează înălţimi până la 50 m şi diametre până la 2 m. Înrădăcinarea — tranşantă, nu asigură o bună ancorare în sol şi de aceea este doborât de vânturi. Tulpina — dreaptă, cilindrică. Scoarţa — brună-roşiatică (cenuşie), formează ritidom care se desface în solzi subţiri. Coroana — piramidal-conica. Acele — puţin încovoiate şi cu patru muchii, rigide, ascuţite, slab înţepătoare, de culoare verde-închis. Conurile — conice de 10-15 cm.

    Cerinţe biologice: Prezintă creştere relative înceată. Longevitate mare de până la 700 de ani.

    Cerinţe ecologice: Specie de climat rece şi umed. Necesită mai puţină căldură estivală decât bradul, mulţumindu-se cu un sezon de vegetaţie mai scurt, este sensibil la secetă şi insolaţii, mai ales în primii 2 ani. Se arată indiferent faţă de conţinutul în substanţe nutritive, dar pretenţios faţă de umiditatea din sol, putând suporta chiar şi apa stagnantă. Preferă totuşi soluri mijlocii, revene, moderat acide, de tipul brun şi brun acid.

    Înmulţire: Prin seminţe şi butaşi.

    Utilizare: Din punct de vedere ornamental molidul este foarte apreciat, putându-se folosi ca exemplare izolate, grupuri, liziere, arborete şi chiar garduri vii.

     

    PICEA OMORIKA PURK.

    Molid sârbesc

    ЕЛЬ СЕРБСКАЯ

    Arbore argintiu din Alpii Dinarici, se consideră plantă relictă din epoca terţiară, în prezent având un areal restrâns. Dezvoltă înălţimi de până la 50m. Tulpina – dreaptă. Coroana – îngustă, piramidală, aproape columnară. Acele – comprimate, de 8-18cm lungime, pe partea superioară albicioase, pe verso-verde închis. Conurile – mici de 3-6cm.

    Cerinţe biologice: Specie cu creştere înceată.

    Cerinţe ecologice: Este nepretenţioasă faţă de sol, creşte chiar şi pe calcar. Rezistă la ger, secetă şi vânt. Suportă condiţiile oraşului.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Din punct de vedere ornamental prezintă calităţi înalte şi amplitudine ecologică largă.

     

    PINUS NIGRA ARN.

    Pin negru, Pin austriac

    СОСНА ЧЁРНАЯ

    Arbore exotic de mărimea I, ce atinge înălţimi de până la 40 m înălţime. Este originar din Europa Centrală şi de Sud. Înrădăcinarea – pivotantă cu ramificaţii puternice. Tulpina -: dreaptă, cu verticile regulate. Scoarţa — cenuşie-negricioasă, formează de timpuriu ritidom gros, adânc crăpat în tot lungul tulpinii. Acele — câte două în teacă, lungi de 8-14 cm, rigide şi înţepătoare. Conurile — ovoide-conice, galbene-cafenii.

    Cerinţe biologice: Temperamentul mai puţin de lumină, suportă parţial umbrirea. Creşte rearelativ înceată.

    Cerinţe ecologice: P nigra este destul de moderat, putând vegeta pe soluri cu substrat calcaros, superficiale, scheletice sau chiar pe stâncării expuse încălzirii şi uscate. Este o specie de regiuni sudice însorite şi calde, dar suportă bine şi gerurile.

    Înmulţire: Prin seminţe şi butaşi.

    Utilizare: Poate fi plantat izolat, în grupuri, uneori în masive. Nu este indicat pentru aliniamente, deoarece cu vârsta prezintă coroană neregulată.

     

    PINUS STROBUS L.

    Pin strob, Pin neted

    СОСНА ВЕЙМУТОВА

    Arbore exotic cu înălţimi până la 70 m şi diametrul 1,5 m. Specie originară din America de Nord. Înrădăcinarea — pivotant-trasată, puternică. Tulpina — dreaptă, cilindrică, bine elagată, păstrează urmele verticilelor sub formă de inele. Scoarţa — la început netedă, subţire, verde-cenuşie lucitoare, cu pungi de răşină, mai târziu formează ritidom gros de 2,5-5 cm, la exterior fin-solzos. Acele — câte cinci, de 6-14 cm, verzi-albăstrui, moi, se schimbă la 2-3 ani, căzând odată cu teaca. Conurile — terminale, pedunculate, pendente, încovoiate.

    Cerinţe biologice: Prezintă temperament de semiumbră. Creşterea este rapidă, situându-se printre cele mai valoroase specii repede crescătoare depăşind cu mult pinii indigeni.

    Cerinţe ecologice: Rezistă bine la ger şi îngheţurile târzii, dar nu suportă seceta, având nevoie de umiditate în sol şi în atmosferă. Cel mai bine se dezvoltă pe solurile cu troficitate ridicată şi mijlocie, profunde, moderat acide, bine structurate. Nu suportă solurile compacte, calcaroase.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Ca arbore ornamental este deosebit de valoros prin portul său, prin dimensiunile impunătoare, prin coloritul acelor şi dispunerea lor.

       

    CHAMAECYPARIS LAWSONIANA PARL.

    Chiparos-de-California

    КИПАРИСОВИК ЛАВСОНА

    Arbore exotic ce dezvoltă până la 60-70 m înălţime cu diametre până la 5 m. Înrădăcinarea — superficială. Tulpina — dreaptă, caracteristic cu vârful aplecat. Scoarţa — bruna-roşcata, lucioasă. Coroana — caracteristic îngust-piramidală, ascuţită. Frunzele — solziforme, verzi-albăstrui. Conurile — sferice, de 0,8 cm.

    Cerinţe biologice: Suportă tonderea uşoară.

    Cerinţe ecologice: Nepretenţios faţă de sol şi substratul litologic, necesită totuşi soluri revene, cu apă freatică accesibilă, dovedindu-se sensibil la uscăciune. In stare izolată poate fi doborât de vânturi, de aceea necesită protecţie laterală. Rezistă destul de bine la umbrire.

    Înmulţire: Prin seminţe, butaşi şi marcotaj ghinezesc.

    Utilizare: Din punct de vedere ornamental este foarte valoros, datorită coloritului său si portului piramidal, putând fi folosit fie ca arbore izolat, fie în grupuri. Prezintă multe varietăţi cu port piramidal, pitic şi chiar plângător, cu frunze divers colorate (albăstrui, albe, argintii sau albe-gălbui).

     

    THUJA ORIENTALIS L (Biota orientalis Endl)

    Biotă, Arborele vieţii

    ТУЯ ВОСТОЧНАЯ

    Arbust, mai rar arbore, exotic, originar din China şi Coreea. Dezvoltă înălţimi până la 15-18m. Tulpina – ramificată de la bază, formând mai multe trunchiuri. Coroana — deasă, piramidală. Lujerii — subţiri, turtiţi şi ramificaţi în acelaşi plan. Frunzele — solziforme, cu o adâncitură îngustă, vizibilă cu ochiul liber. Iarna se colorează în roşu-brun. Conurile — caracteristic cărnoase, de 1-1,2 cm, verzui-albăstrui-brumate.

    Cerinţe biologice: Suportă moderat tunderea.

    Cerinţe ecologice: Are nevoie de umiditate în sol şi atmosferă, fiind sensibilă la vânturile reci şi uscate împotriva cărora trebuie protejată. Nu rezistă nici la fum.

    Înmulţire: Prin seminţe şi butaşi.

    Utilizare: Practic  nu lipsesc din amenajările peisagere, fiind utilzate ca exemplare izolate, grupuri, aliniamente, garduri vii tunse şi netunse.

       

    Thuja occidentalis L.

    Tuia occidentală

    ТУЯ ЗАПАДНАЯ

    Arbore exotic ce dezvoltă până la 20 m înălţime, originar din estul Americii de Nord, la noi rămâne în general arbustiv. Înrădăcinare – superficială, extinsă lateral. Tulpina – dreaptă, uneori se ramifică de la bază. Coroana — piramidală, formată din mai multe ramificaţii cu înălţimi aproape egale. Frunzele — solziforme, sunt îndoite si îmbracă lujerul complet. Iarna se colorează în ruginiu. Conurile — mici, de 1-2 cm, ovoide.

    Cerinţe biologice: Suportă moderat tonderea.

    Cerinţe ecologice: : Specie rustică, putând vegeta în condiţii foarte variate, cu excepţia solurilor foarte uscate şi sărace. Nu-i prieşte însă o însorire prea puternică şi are nevoie de umiditate în sol. Rezistă la fum şi praf.

    Înmulţire: Prin seminţe şi butaşi.

    Utilizare: Practic  nu lipsesc din amenajările peisagere, fiind utilizate ca exemplare izolate, grupuri, aliniamente, garduri vii tunse şi netunse. Poate fi cultivat atât în parcuri cât şi la marginea parcurilor, deoarece realizează o bună închidere a acestora, protejându-le şi conferindu-le un aspect deosebit. Această specie prezintă numeroase cultivaruri utilizate în amenajări peisajere:

    Thuia occidentalis Fastigiata» – arbore mic cu coroană strict columnară.

    Thuia occidentalis ‘Compacta’ – arbore sau arbust cu coroană deasă, piramidală.

    Thuia occidentalis ‘Globosa’ — arbust cu coroană compactă, sferică.

    Thuia occidentalis ‘Danica’ – arbust pitic cu diametrul bazei mai mare decât înălţimea.

    Thuia occidentalis ‘Filiformis’ – plantă cu coroană deasă, conică şi lugeri lungi filiformi.

    Thuia occidentalis ‘Alba’ – cu capetele lujerilor de culoare albă, evidenţiat mai puternic la exemplarele tinere.

    Thuia occidentalis ‘Aurea’ – Arbust cu coroană lată şi cu frunzele galben-aurii.

    retur

  • Arbusti foiosi

    retur

    ACER  PALMATUM THUNB.

    Arţar palmat

    КЛЁН ПАЛЬМОЛИСТНЫЙ

    Arbore de talie mică sau arbust, originar din China, Japonia şi Coreea. Atinge înălţimi de cca 8m. Lujerii – verzi până la purpurii. Frunze – practic lobate, de 4-10cm. Florile – purpurii sau albe, grupate în corimbe pendente, apar în aprilie-mai. Fructul — disamare

    Cerinţe biologice: Suferă în urma vătămărilor de vânt şi zăpadă.

    Cerinţe ecologice: Destul de rezistent la secetă. În tinereţe sensibil la ger.

    Înmulţire: Prin seminţe.

    Utilizare: Se utilizează solitar şi în grupuri mici. Recomandat pentru grădinile private.

     

    BERBERIS VULGARIS L.

    Dracila obişnuită

    БАРБАРИС ВИДОВОЙ

    Arbust de 2-3 m. înălţime, originar din Europa, Caucaz, Balcani şi Crimeea. Înrădăcinare – superficială. Scoarţa – cenuşie. Lujerii — muchiaţi, cenuşii-gălbui, cu spini. Frunzele — eliptic-obovate, spinos-serate pe margini, cu gust acrişor, grupate în smocuri. Florile — galbene, parfumate, grupate în raceme. Fructele — bace, lunguieţe, roşii, acrişoare.

    Cerinţe biologice: Prezintă ritm de creştere moderat. Reacţionează bine la tăieri. Este ca gazdă pentru rugina neagră.

    Cerinţe ecologice: Rezistent la semiumbră şi necesită soluri revene. Nu este pretenţios faţă de calităţile solului. Suportă atmosfera urbană.

    Înmulţire: Prin seminţe şi butaşi.

    Utilizare: Dracila este folosita frecvent ca arbust decorativ în parcuri şi grădini. Datorită sistemului său radicular puternic dezvoltat contribuie la fixarea terenurilor degradate. Se utilizează ca solitar, grupuri, garduri vii tunse şi libere. Această specie prezintă o formă decorativă răspândită:

    Berberis vulgaris ‘Atropurpurea’ – formă cu Frunze roşii închis din primăvară.

     

    CORNUS MAS L.

    Corn

    КИЗИЛ ОБЫКНОВЕННЫЙ

    Arbust, uneori se diferenţiază ca arbore de 7-8 m înălţime, răspândit în Europa Centrală şi de Est, Asia Mică şi Transcaucazia. În Moldova se întâlneşte în pădurile din zona centrală. Coroana – rară, luminoasă. Tulpina — scurtă, formată uneori din concreşterea mai multor ramificaţii iniţiale. Scoarţa — cenuşie, cu un ritidom ce se exfoliază în solzi mari, urmele rămânând cărămizii. Lujerii — verzui, pe partea bătută de soare uneori roşcaţi, cu perişori fini. Frunzele — eliptice, cu perişori albicioşi. Florile — galbene, grupate în umbele, apar cu mult înaintea înfrunzirii în martie-aprilie. Fructele — drupe (coarne) elipsoidale, roşii, acrişoare-astringente.

    Cerinţe biologice: Prezintă ritm de creştere accelerat şi lăstăresc bine. Reacţionează bine la tundere.

    Cerinţe ecologice: Rezistent la ger, creşte bine la lumină şi semiumbră. Se adaptează atât pe soluri umede cât şi pe cele uscate.

    Înmulţire: Prin seminţe, butaşi şi marcote.

    Utilizare: Prin florile, fructele roşii şi frunzişul, care toamna se colorează şi el în roşu aprins, este apreciat ca specie decorativă în spaţiile verzi. Rezistent la poluarea atmosferei prin fum şi gaze.

     

    CORYLUS AVELANA L.

    Alun comun

    ЛЕЩИНА ОБЫКНОВЕННАЯ

    Arbust de 4-5 m, mai rar arbore de mărimea a III-a, care for­mează tufe bogate constituite din lăstari drepţi, porniţi de la bază. Înrădăcinare – pivotantă. Tulpina – ramificată oblic de la bază. Coroana – ovoidă sau turtit sferică. Lujerii — geniculaţi, acoperiţi cu peri mici, roşcaţi. Frunzele — rotund-obovate, peţiolul scurt. Fructele — sunt achene ovoide sau globuloase (alune).

    Cerinţe biologice: Prezintă ritm mediu de creştere, drajonează şi lăstăreşte bine.

    Cerinţe ecologice: Rezistent la poluarea atmosferică. Necesită soluri revene şi fertile, expoziţii însorite sau semiumbrite.

    Înmulţire: Prin seminţe şi marcote.

    Utilizare: Se utilizează în grupuri şi în alcătuirea masivelor, a perdelelor de protecţie.

     

    COTONEASTER HORIZONTALIS DECN.

    Bârcoace orizontal

    КИЗИЛЬНИК ГОРИЗОНТАЛЬНЫЙ

    Arbust semisemperverescent, originar din China. Tulpinile – orizontale, penat ramificate, dispuse într-un plan. Lujeri – bruni-gălbui. Frunze – subrotunde, pe faţă verzi-închise, pe verso pubescente, toamna frunzele se înroşesc. Florile – solitare, rozii. Fructele – globuloase, de 6mm, roşii.

    Cerinţe biologice: Prezintă ritm mediu de creştere. Suportă moderat tunderea.

    Cerinţe ecologice: Rezistent la ger. Cresc bine pe soluri variate. Rezistă la secetă.

    Înmulţire: Prin seminţe, butaşi şi marcote.

    Utilizare: Se folosesc ca exemplare solitare, în grupuri şi masive. Forma târâtoare reprezintă interes ca plantă tapisantă, pot îmbrăca taluzuri.

     

    DEUTZIA SCABRA THUNB.

    Deuţie scabră

    ДЕЙЦИЯ ШЕРШАВАЯ

    Arbust sub 2m înălţime, originar din China şi Japonia. Lujeri – brun-roşcaţi. Scoarţa – se exfoliază în fâşii subţiri. Frunze – oblong ovate, pe ambele feţe verzi-opac, de 3-9cm lungime. Flori – de 1,5-2cm, albe sau roz, apar în iunie-iulie. Fructul – capsulă.

    Cerinţe biologice: Are creştere destul de rapidă. Temperament de lumină.

    Cerinţe ecologice: Rezistă la gaze şi fum, puţin pretenţioasă faţă de sol. Este sensibilă la geruri mari.

    Înmulţire: Prin seminţe, butaşi şi marcote.

    Utilizare: Este arbust decorativ pentru grupe pe fundalul gazonului sau ca solitar, uneori ca garduri vii.

     

    FORSYTHIA EUROPAEA DEG. ET BALD.

    Forziţie europeană

    ФОРЗИЦИЯ ЕВРОПЕЙСКАЯ

    Arbust până la 2m înălţime, originar din Albania. Tulpini – erecte. Lujeri – gaben-verzui-roţcaţi. Frunze – ovate, de 5-8cm, de culoare verde deschisă. Florile – solitare sau grupate câte 2-3, galben-aprins, apar până la înfrunzire (martie-aprilie).

    Cerinţe biologice: Creştere repede şi înfloreşte în al 2-lea an de viaţă. Temperament de lumină.

    Cerinţe ecologice: Rezistă la arşiţă, secetă şi condiţiile urbane.

    Înmulţire: Prin seminţe, butaşi.

    Utilizare: Specie ornamentală de prim plan, datorită înfloririi îndelungate, abundente şi timpurii.

     

    LONICERA TATARICA L.

    Caprifoi tătăresc

    ЖИМОЛОСТЬ

    Arbust de 1-3m, răspândit de la Volga până la Baikal şi Asia Centrală. Scoarţă – cenuşie. Lujerii – muchiaţi, glabri, bruni-cenuşii. Frunzele – ovate, de 3-6cm, peţiol lung de 2-6cm. Florile – dispuse în perechi roşietice sau gălbui, înfloreşte în mai-iunie.

    Cerinţe biologice: Creştere rapidă. Temperament de lumină.

    Cerinţe ecologice: Specie puţin pretenţioasă faţă de sol, suportă ciornoziomuri degradate. Rezistă la secetă, ger şi fum.

    Înmulţire: Prin seminţe, butaşi şi marcote.

    Utilizare: Specie ornamentală utilizată solitar, grupuri, masive, garduri vii tunse şi libere.

       

    PHILADELPHUS CORONARIUS L.

    Iasomie, Lămâiţă

    ЧУБУШНИК ВЕНЕЧНЫЙ

    Arbust originar din Europa Occidentală. Atinge până la 3m înălţime. Înrădăcinare – superficială. Scoarţa – brună, cu crăpături. Coroana – compactă. Frunzele – ovate, opuse, de 4-8cm. Florile – de 2-4cm, albe-gălbui, grupate în inflorescenţe câte 5-9 flori, înfloreşte în iunie.

    Cerinţe biologice: Creştere rapidă. Temperament de lumină. Lăstăreşte bine.

    Cerinţe ecologice: Specie rezistentă la condiţiile climaterice locale. Rezistă la condiţii urbane.

    Înmulţire: Prin seminţe, butaşi.

    Utilizare: Specie ornamentală utilizată solitar şi grupuri în apropierea aleilor. Se pot planta şi la marginea masivelor şi la garduri vii.

     

    SPIRAEA VANHOUTTEI (BRIOT) ZABEL.

    Cununiţă Vanhut.

    СПИРЕЯ ВАНН-ГУТТА

    Arbust de origine hibridă, cu talia până la 2m înăţime. Lujerii – penduli, violacei sau roşii-bruni. Frunzele – romboidale, glabre, de 3-5cm, pe faţă verzi închise, pe verso verzi-albăstrui. Florile – albe, grupate în inflorescenţe, înfloreşte în iunie.

    Cerinţe biologice: Drajonează şi este consumată de de vânt. Creşte atât la lumină, cât şi la umbră.

    Cerinţe ecologice: Specie rezistenţă moderată la ger. Nepretenţioasă faţă de sol. Rezistă la poluare.

    Înmulţire: Prin seminţe, butaşi, marcote şi drajoni.

    Utilizare: Specie ornamentală utilizată solitar şi grupuri în apropierea aleilor. Se pot planta şi la marginea masivelor şi la garduri vii.

     

    SPIRAEA BUMALDA BURV.

    Cununiţă Bumald

    СПИРЕЯ БУМаЛЬДА

    Arbust sub 75 cm înălţime, de origine hibridă. Lujerii – glabri. Frunze – ovat-lanceolate, de 5-8 cm, glabre. Florile – albe până la roz, apar în iulie-august.

    Cerinţe biologice: Drajonează şi este consumată de de vânt. Creşte atât la lumină, cât şi la umbră.

    Cerinţe ecologice: Specie rezistenţă moderată la ger. Nepretenţioasă faţă de sol. Rezistă la poluare.

    Înmulţire: Prin seminţe, butaşi, marcote şi drajoni.

    Utilizare: Specie ornamentală utilizată solitar şi grupuri în apropierea aleilor. Se pot planta şi la marginea masivelor şi la garduri vii.

     

    SYRINGA VULGARIS L.

    Liliac obişnuit

    СИРЕНЬ

    Arbust ce poate atinge şi forme arborescente, de 7-8 m înălţime. Originar din Asia Mică şi pen-la Balcanică. Înrădăcinare – trasantă, abundant ramificată. Trunchiul – 10-15cm în diametru, se ramifică de la bază. Coroana – ovoidă, cu ramuri cenuşii. Florile — cu 4 petale concrescute la bază într-un tub, de culoare caracteristică «liliachie», plăcut mirositoare, aşezate în panicule terminale, erecte. Fructul — capsulă.

    Cerinţe biologice: Temperament de lumină.

    Cerinţe ecologice: Rezistă la ger. Suportă seceta şi condiţiile urbane. Nepretenţios faţă de sol.

    Înmulţire: Prin seminţe, marcote şi drajoni.

    Utilizare: Se utilizează solitar şi în grupuri în apropierea aleilor, garduri vii libere. În cultură există cca 800 de soiuri.

    Soiuri cu flori simple:

    Syringa vulgaris ‘Jan van Tol’ — albe

    Syringa vulgaris ‘Marechal Foch’ — roz

    Syringa vulgaris ‘Pasteur’ – purpurii închis

    Cu flori duble:

    Syringa vulgaris ‘Mme Lemoine’ — alb

    Syringa vulgaris ‘Charles Joly’ – roşu-purpuriu

       

    BUXUS SEMPERVIRIENS L.

    Cimişir, Merişor turcesc

    БУКСУС ОБЫКНОВЕННЫЙ

    Arbust de 6-10m înălţime, originar din regiunea Mediteraniană. Tulpina – foarte ramificată. Coroană – densă. Lujeri – slab pubescenţi, verzi. Frunzele – persistente, mici,de culoare verde-închisă şi lucioase.

    Cerinţe biologice: Are o creştere lentă şi o longevitate mare. Tolerant la umbră.

    Cerinţe ecologice: Rezistă la secetă. Suportă fumul, gazele şi praful. Este pretenţios faţă de condiţiile edafice. Iubitor de căldură. În iernile grele pierde creşterile anuale, însă uşor se restabileşte.

    Înmulţire: Prin seminţe şi butaşi.

    Utilizare: Datorită creşterii încete, este un arbust clasic pentru formele-i artistice modelate prin tundere. Este utilizat la crearea gardurilor vii şi borduri tunse. Un şir de forme şi varietăţi de cimişir prezintă un interes deosebit:

    Buxus semperverens ‘Aurea arginata’ – arbust mic cu frunze spicate cu galben.

    Buxus semperverens ‘Globosa’ –arbust cu coroană densă şi rotundă.

    Buxus semperverens ‘Rotundifolia’ – prezintă frunze ovoidale, mai mari decât ale speciei tipice.

    retur

  • Despre Noi istoric

    Cine suntem?

    Societatea Comercială Nicol Flora a fost fondată în 2006. Ca obiectiv de bază, la momentul deschiderii, a fost crearea unei echipe de profesionişti care ar putea efectua tot spectrul de lucrări în domeniul Amenajării spaţiilor verzi. La momentul de faţă avem amenajate peste 70 de grădini particulare, peste 20 de spaţii publice dintre care un parc de 4,2 ha şi montate peste 40 de sisteme automate de irigare şi drenaj.

    Viziunea Noastră

    Scopul primordial vizat la deschiderea Companiei, a fost și este, sa aducem cultura arhitecturii peisajere la un nivel cat mai apropiat pentru Consumatori.

    Ce facem Noi

    • Proiectare spaţii verzi
    • Montare sisteme de irigare şi drenaj
    • Plantari arbori si arbusti ornamentali; Plante
    • Executare clumbe, lacuri, râuri artificiale, foişoare
    • Montare gazon (semănat sau rulou)
    • Deservire
    mai mult
     

    Echipa

    • Nicolae Nicolaescu Administrator

    • Ion Balu Inginer

    • Irina Oală (Sfeclă) Inginer - Silvicultura şi grădini publice

    • Ana Nicolaescu Contabilitate

  • Serviciile Noastre.

    Etapele amenajării

    • Examinarea sectorului
    • Analiza preferinţelor
    • Analiza posibilităţilor
    • Elaborare proiect
    • Examinare proiect
    • Stabilire termeni, cost
    • Montare sisteme
    • Amenajare
    • Consultare
    • Deservire

    Servicii de bază

    Proiectare

    Totul incepe de la o gandire logica
    • Sisteme de irigare
    • Sisteme de drenaj şi decantare
    • Spaţii verzi
    • mai mult

    Montare

    Materiale utilizate

    • Sisteme de irigare
    • Sisteme de drenaj şi decantare
    • mai mult

    Amenajare

    • Pregătire terenului
    • Amplasarea stratului fertil (cernoziom)
    • Executare clumbe, lacuri, râuri artificiale, foişoare
    • Asigurarea cu plante
    • Plantări
    • Montarea gazonului
    • mai mult

    Deservire

    • Tăieri de formare la plante
    • Întreţinere gazon pe vegetaţie
    • Protecţia plantelor, fertilizare
    • Deservire sistem de irigare şi drenaj
    • mai mult
    Portfolio  
  • Portfolio

  • Contactati-ne

    Locatia noastra

    R.M. or. Chishinau

     Tel: +373 79535967

     Tel: +373 60408081

    E-mail: info@nicolflora.md

    Utilizează forma de contact

    Mesajul Dumneavoastră a fost expediat cu succes.

Bine ati venit la Nicol Flora

Instrumentul universal pentru gradina Dumneavoastra

Un minim necesar despre grădină trebuie sa ştie fiecare... Restul cunoaştem Noi.